miercuri, 8 februarie 2012

Rockerul de camera

Am avut o pauza destul de lunga aici pe blog pentru ca am facut cercetari amanuntite cu scopul de a vedea ce scrie lumea pe bloguri si mai ales, de ce scrie lumea pe bloguri.  Este oarecum dezarmant faptul ca dreptul la libera exprimare face ca internetul sa fie plin de tot felul de articole si articolase, unele din ele agramate si fara sens, altele in forma copy/paste din ziare online (doar pentru ca trebuie sa se bucure de aparitii saptamanale sau zilnice), dar si articole foarte bine gandite si inchegate ce iti ridica intrebari la finele citirii...
            In fine, concluzia a venit si ea: loc este pentru toti sub soare (si inca) si in lumea virtuala, asa ca m-am gandit sa reiau activitatea de a scrie si de a va informa cu ceea ce se intampla in universul meu, asa cum fac si altii...Si daca am sa ma bucur de succes asta e pentru ca cititi si va plac randurile mele, sau nu va plac si o sa ma criticati in fel si chip, ceea ce poate fi constructiv pentru toata lumea.
            Tematica ce o propun acum este legata de rockerii pasivi, cei care „au fost odata rockeri”, dar acum au familii, slujbe, etc., etc.
Date generale:
 


Rockerul de camera are peste 30 de ani (desi am cunoscut si personaje sub aceasta varsta), are un job stabil de 8 ore/zi, un salariu decent, o sotie cu un tatuaj in zona lombara, sters de vreme si uitare (ca si ea a fost rockerita pana l-a gasit pe EL, dupa care a trecut la chestii mai casnice, de oameni adulti cum s-ar zice) si un copil care asculta dub step... Stilatul rocker are o chitara scumpa la care canta cand e singur intre patru pereti „Nothing Else Matters”  - (activitate de recreere pastrata de vreo 15 ani) si oricand iti poate spune de pe ce album este piesa ce curge pe Rock FM (una din cele 5 piese „frecate” de ei in continuu), insa odata ce treci de marile nume, care sunt tot vreo 5 si ele – Pink Floyd (fara Ummagumma – albumul asta nu exista pentru el), Led Zeppelin, Queen, Metallica, Guns N’ Roses si in zilele bune si AC/DC (al saselea nume, ca sa iti demonstreze cat e el de „dur”), l-ai pierdut; pentru el nu prezinta interes nimic din ce s-a intamplat de prin 1996 incoace (si nici dinainte) - decat tot ceea ce se gaseste pe orice compliatie de rahat  pentru agatat gagici in discoteca Ring din Costinestii anilor 90 (gen „All Time Love”, „Rock Ballads nr 149”, etc.)
Outfit:

In cele mai multe cazuri, rockerul de camera mai are undeva in sifonier geaca de piele si blugii „de concert”, insa aceste obiecte vesimentare nu il mai incap demult pentru ca acesta a inlocuit pasiunea pentru muzica cu mancatul satioaselor  ciorbe si a fripturilor atent preparate de nevasta, cea care de asemenea depasit pragul dramatic al cantarului; acum omul nostru poarta pantaloni pana in gat, pulovere tip „bunicul”, iar la marile evenimente (nunti, botezuri) se incalta cu celebrele „seminte” (pantofii ascutiti in varf si neaparat luciosi);
Pletele si le-a tuns demult pentru ca acum e om serios; cine sa il trateze cu respect daca umbla „slinos”? (desi prin anii 90 tot el facea gura ca „nu conteaza cat de lung ai parul”)
Pe Internet:
 







Are si el, rockerul de camera, un cont de facebook; gasesti acolo toate cele 5-6 nume ale universului sau rockeresc, precum si cateva activitati gen „farm-ville, city-ville si alte shity-ville; posteaza ocazional cate un clip cu baietii in colanti ce i-au marcat viata, insa nu isi va da niciodata interesul de a studia proiecte in care acestia s-au implicat ulterior momentului in care rockerul de camera a ramas „infipt”; Iata si un exemplu: el stie de Nirvana cu siguranta, insa nu va arata nici un interes Foo Fighters...daramite pentru Scream, Dain Bramage, Probot, Queens of the Stone Age, Them Crooked Vultures, Tenacious D – proiectele in care s-a implicat activ „neimportantul” tobar Nirvana - Dave Grohl...
Viata sociala:
Pentru rockerul de camera viata de zi cu zi inseamna ca vine frumos acasa, duce gunoiul si da drumul la I-Realitatea, Antena 435 si alte canale care sa il tina „aproape”; placerea lui de seara cu seara e sa manance mult la cina si dup-aia sa serveasca un Colebil ca desert. Nevasta-sa i-a facut capul „calendar” vreo 5 ani la rand ca nu e ok sa vina beat acasa, drept pentru care omul nostru are in medie doua iesiri pe an „cu baietii”, cand vine bineinteles mort acasa...
Pe la inceputurile mariajului, rockerul isi lua iubita cu el la birt, dar  aceasta se transforma in „far” cu paiul in gura (ei intotdeauna i-a placut sa bea Ice Tea si Fanta de portocate, nu alcool – pentru ca „nevasta” n-a mai pus alcool in gura din noaptea nuntii, cand intr-un ultim moment de luciditate rockerul nostru atarna cu mainile inclestate de bar plangand si strigand „eu nu ma duc acasa”- pe ritm de muzica populara caci nu-i asa, nunta o faci pentru invitati nu pentru tine...)

 
Sigur ca avem in viata sociala si Revelioanele, cand „ala micu’” ramane la bunici, ei merg la un restaurant frumos alaturi de alti necunoscuti pentru a se simti stingheri si nehaliti toata noaptea deoarece la pretul acela cu siguranta nu vor avea de mancare; rockerul de camera asculta la Revelion Macarena si sta cu ochii numai in scrumiera (dupa ce este admonestat verbal de catre partenera de viata); pe la orele 02.00 reuseste sa se imbete putin si pune de o perinita, o sarba sau ceva...La ora 03.00 este tarat de urgenta acasa (migrena sotiei) si a doua zi are si el parte de sex - primul din proaspatul an in care se vor intampla maxim 3 asemenea evenimente, toate „pe mahmureala”...
Insa in cadrul vietii sociale trebuie sa sublinez si momentul de respiro – concediul. Ce ar fi viata rockerului nostru fara concedii? Ei bine, aici ne aflam intr-un impas pentru ca pana in 2012 concediile lui se intamplau intotdeauna in Grecia, All Inclusive mereu la aceeasi demi-pensiune, in Haldiki, unde in aceeasi perioada din an veneau aceeasi romani printre care si un alt rocker de camera cu care putea depana amintiri....despre Tim Rock si Periam, despre Conexiuni si Compact B, C, D si E...
Concerte: ei bine, NU! rockerul de camera nu vine la concerte pentru ca nu are ce vedea, asa cum am subliniat mai sus, pentru el nume de trupe sunt alea 5-6 straine si mai vreo 3 din tara; adevarul e ca nici la ultimul concert „Iris” nu a ajuns, desi era gratis, pentru ca in week-endul acela era programata vizita la sat a socrilor; cand au fost „Holograf” a postat si el pe facebook o piesa mai veche de-a lor dar nu a ajuns...facuse febra....lasa ca poate ajunge data viitoare, nu?
Ce ma enerveaza:








In primul rand ma enerveaza cand rockerul de camera isi da cu parerea despre evenimente concertistice; oricum nu va veni, ce conteza cat e pretul biletului? Oricum nu il intereseaza rockabilly, asa ca nu are sens sa intrebe la ce ora incepe concertul...In nici un caz nu va participa ca spectator la nici un festival, asa ca nu are nici un drept sa isi dea el cu parerea legat de indoor sau outdoor...
Regrete...

Cand am inceput a scrie randurile acestea eram chiar pornita... insa, incepand sa dezvolt ideile (care se bazeaza pe fapte si oameni reali) m-a cuprins o mare mila...poate ca rockerul de camera, lipsit de „helicopter view” (vederea de ansamblu a propriei situatii) nici macar nu realizeaza ca mare parte din ceea ce il inconjoara este la pol opus fata de ceea ce isi dorea el cand a inceput sa mearga cu roackerii la bere...poate ca rockerul de camera se minte ca e fericit si implinit ca fiu-su nu chiuleste de la scoala (desi asculta numai porcarii si nu e in stare sa zica o propozitie intreaga in engleza)  si ca sotia lui ii este mereu alaturi (desi constrangerile la care il supune sunt infinite) si ca are un job stabil (loc in care a fost nevoit la un moment dat sa se tunda ca sa aiba lumea incerdere in rapoartele prezentate). Poate ca rockerul de camera a inghetat in sufletul lui clipa in care in Vechea Vama canta la chitari cu prietenii in jurul focului de 1 mai, cand Nothing Else Matters era piesa nou aparruta si iubita lui era numai voaluri pierdute noaptea intre valuri...Poate ca zi de zi, in intimitatea camerei lui, cu chitara in mana, renaste acel moment....Dar hei, lumea nu e asa de departe: Metallica tocmai a scos un album nou cu Lou Reed, poate ca e interesant - deschide-ti urechile! Concerte se intampla inca, lasa cina si hai si tu, ia-ti odraslele si arata-le „calea rock”, cea de la care fara sa-ti dai seama te-ai abatut devenind tot ceea ce-ti era de nesuportat... cu NU foarte multi ani inainte...
Suntem o mana de oameni care ne intalnim la concerte, ne-am bucura sa te vedem acolo! Stim ca nu te dau banii afara din casa, dar 10-15 lei crede-ma ca vor fi extem de bine investiti in circa doua ore de muzica si buna-dispozitie; in plus, sa stii ca au si bere la bar! Deci de vedem, da?