Muzica românească de top, între manele şi...nimic!

Trebuie să recunosc sincer că sezonul rece nu mă încântă deloc...pe lângă faptul că sunt friguroasă din cale-afară, dorm mult mai mult decât ar trebui, nici evenimente nu se întâmplă prea multe...De altfel, mulţumită tehnologiei de care nu ducem lipsă în acest secol, m-am şi gândit la o soluţie ingenioasă pentru friguroşi, inspirată din viaţa urşilor: iarna hibernare, vara de toate!
Cam pe la mijlocul lunii noiembrie (adică acuma) am putea să ne luăm "la revedere" de la prieteni, rude, etc şi să ne reîntâlnim prin aprilie, când vremea e mai blândă deja (iată şi motiv de party!) cu forţe proaspete şi chef de toate cele. Scutim astfel cheltuielile de iarnă: pui centrala pe auto la o temperatură acceptabilă, cât să nu te dezveleşti sau să tremuri în somn, nu mănânci toate "porc-ăriile" tradiţionale, nu cheltuieşti prea mult cu sărbătorile de iarană întotdeauna over-rated, nu consumi benzină, curent, gaz, etc decât pentru căldurica din apartament, afacerea devenind una de tip win-win (cheltuieli puţine, timpul trece "ca prin vis").

 La concluzia că cea mai bună chestiune de făcut e să dormi am ajuns şi în urma unui scurt studiu asupra canalelor TV, unde bineînţeles că nu mai e nimic de văzut de foarte mult timp. Sunt la moda acum concursurile de talente, cu tot felul de jurii în care sunt implicaţi tot felul de oameni care fie nu au ce căuta în aria muzicală, de dans şi/sau umor, fie se prostituează pur şi simplu, exact ca şi faimoşii noştri actori care se văd zilnic prin telenovele (partea mea favorită e cea în care se laudă reciproc cu multă miere şi lapte). Mergând cu paralela mai departe, totuşi actorii noşti buni şi foarte buni activează şi în zonele de cultură: piese de teatru puse în scenă naţională, filme care încep să fie din ce în ce mai bune, în timp ce artiştii din sectorul muzical se limitează la tot felul de manele (pop, disco, latino, rock chiar, de ce nu?) fără a mai căuta un refugiu în muzica adevărată. Vorbesc aici despre oameni care au urmat Conservatorul, oameni care cântă la pian, vioară, etc., dar care se complac într-o viaţă de "artist" împărţită între nunţi de baştani şi Zilele Oraşului X, unde sunt plătiţi cât nu face. Majoritatea artiştilor străini sunt implicaţi în mai multe proiecte, care de care mai interesante şi mai diferite.
 Primul exemplu ce îmi vine în gând e unul din zona mainstream şi anume Dave Grohl - unul din cei mai bogaţi artişti ai momentului pe plan internaţional (locul 11 conform Celebrity Net Worth), care după experienţa Nirvana a completat tobele cu aproape toate celelalte instrumente în proiectele sale: în Foo Fighters primul demo l-a făcut singur, apoi s-a apucat de Probot (proiect heavy metal), Them Crooked Vultures (alături de John Paul Jones de la Led Zeppelin şi colegul din Queens Of The Stone Age, Josh Homme), Killing Joke şi încă vreo trei colaborări: Tenacious D, Slash, Tom Petty and the Heartbreakers. Adevărul e că nu îmi permit să visez la aşa ceva pe plan naţional, dar pe lângă multele muzici de tot rahatul ar putea ca cei despre care îmi imaginez că vomită înainte de a se urca pe scenă şi nu ascultă acasă niciodată ce au înregiostrat în studio să se mute măcar pentru câte o zi pe săptămână într-un garaj şi să se pună pe cântat!
 

Interviu în exclusivitate cu Bonsai Kitten: despre muzică, oameni de pretutindeni şi planuri de viitor

Săptămâna aceasta se va întampla un turneu important pentru lumea underground: vor veni în România Bonsai Kitten, într-un prim turneu naţional ce va cuprinde: Timişoara (Daos, 8 noiembrie), Arad (KF, 9 noiembrie), Cluj-Napoca (Gambrinus Pub, 10 noiembrie) şi Câmpulung (Pub Rock, 11 noiembrie). Cu această deosebită ocazie am reuşit să iau legătura (prin intermediul Trei Ceasuri Rele Booking, cărora le transmit mulţuimirile de rigoare) cu Tiger Lilly Marleen, vocalista şi sufletul acestui band ce activeză de peste 7 ani, şi care deşi se află în plin turneu, şi-a găsit câteva minute pentru a răspunde întrebărilor de mai jos:

Din  Asia în Europa, de la o glumă la un band apreciat:

Am pornit discuţia Tiger Lilly Marleen urmărind istoria cronologiă Bonsai Kitten, poveste care începe în Asia de Est, deşi componenţii bandului provin din Germania:

Primul vostru EP este editat în şi pentru piaţa japoneză. Cum s-a întâmplat asta?

Tiger Lilly Marleen: Primul nostru EP a fost exclusiv pentru Japonia, aşa este. Ne aflam fiecare dintre noi in Japonia, în concediu fără ca măcar să ne cunoaştem între noi. Ne-am întalnit întâmplător într-un bar şi ne-am decis să facem o formaţie din cauza acestei coincidenţe. Avem un prieten care deţine o casă de discuri în Japonia, aşa că decizia legată de primul EP a venit natural. Noi toţi ne-am stabilit acum în Berlin, dar când ne-am cunoscut în 2005 în Japonia nu ne-am imaginat că trupa va creşte atât de mult.

Având în vedere că aţi avut experienţe diferite, vreu să te întreb: Este vreo diferenţă între scena japoneză şi cea europeană?

Tiger Lilly Marleen: Cred că japonezii sunt mai “open minded” decât europenii. Atât în modă cât şi în muzică sunt mult mai permisivi, împletind diverse genuri. Europenii însă sunt mult mai stricţi cu privire la aceste aspecte, dorind ca totul să fie categorisit clar. Dar noi, Bonsai Kitten, nu ascultăm de nimeni şi acesta este motivul pentru care ne plac atât de mult japonezii!

De la Psychobilly la triphop e o distanţă de…o clapă de pian:

Pentru că a venit vorba despre minţi deschise, nu am ratat ocazia de a o întreba pe frumoasa vocalista Bonsai Kitten câte ceva despre preferinţele ei muzicale:

Asculţi şi alte tipuri de muzică? Ce anume îţi place?

Tiger Lilly Marleen: Da, iubesc diverse stiluri muzicale. Pe lângă punk, rockabilly şi hardcore, îmi place să ascult şi alternative, independent, electronic şi popmusic. Ca artişti şi formaţii preferate din aceste arii i-aş numi pe Fiona Apple, Madonna, SIA, No Doubt, Fever Ray, Austra şi Nine Inch Nails.

Ti-ar place să faci parte şi din alte proiecte muzicale?Te-ai gândit până acum să începi ceva nou?

Tiger Lilly Marleen: Da, m-am gândit la un proiect electronic / triphop cu pian (Eu cânt şi la pian)! Dar nu îşi pot spune mai multe despre asta fiindcă este încă secret…

Show-rile mari sau cluburile mici?

Există o tendinţă a bandurilor străine ca în ultima perioadă să prefere a cânta în cluburi mici, pentru o mână de oameni. Concerte mari şi festivaluri s-au ţinut şi în 2012, însă multe din formaţii au preferat să completeze “meniul” muzical şi cu apariţii de tip underground. Am profitat de ocazie să aflăm părerea Bonsai Kitten despre acest subiect:

Aveţi preferinţe legate de locurile unde vă place să cântaţi? Show-rile mari sau cluburile mici vă plac mai mult?

Tiger Lilly Marleen: Uneori este mai uşor să cântăm în cluburi mici. Oamenii nu sunt “răsfăţaţi” aici cu atât de multe concerte live ca şi în oraşele mari. În oraşele mici spectatorii, chiar dacă ascultă alte genuri de muzică şi nu cunosc trupa, dansează de la prima la ultima piesă. Asta crează un sentiment foarte plăcut pentru band şi toată lumea se distrează. În oraşele mai mari publicul este suspicios oarecum; mai mult stau în loc şi ascultă decât să se mişte. După concert, mulţi vin să ne spună ce mult le-a plăcut, ceea ce e ciudat pentru că neavând feeedback suntem deseori tentaţi să credem că nu ne-au plăcut!

Colaborări cu Mad Sin si alte nume mari:

Bonsai Kitten au fost şi sunt apreciaţi de colegii lor de breaslă. Dovadă şi faptul că pe două din cele trei albume editate până acum au deja colaborări cu Köfte DeVille (din Mad Sin), Danny B. Harvey (colegul lui Lemmy Kilmisters din HeadCat), Mark "Mad Dog" Cole în partea vocală şi Hank Ray & Tex Morton la partea instrumentală (chitări).

Pe cel de-al doilea album îl aveţi invitat pe Köfte DeVille din MadSin pentru piesa ce dă titlul albumului, “Done With Hell”. Ne poţi spune cum v-a venit ideea acestei colaborări şi cum aţi făcut înregistrarea?

Tiger Lilly Marleen: Atât Mad Sin cât şi noi, Bonsai Kitten suntem stabiliţi în Berlin şi am cântat în show-uri pe aceeaşi scenă de-a lungul timpului. Deşi eram oarecum încă la început de drum, Köfte ne-a scris pe myspace că apreciază stilul nostru şi dacă dorim putem să îl chemăm oricând pentru a face împreună o piesă. Asta a fost o declaraţie foarte tare, aşa că măsurând oportunitatea, l-am contactat îndată ce ne-am apucat să lucrăm la album. I-am trimis câteva piese şi el s-a oprit la “Done With Hell”, pe care am înregistrat-o în studioul nostru în scurt timp, mai ales fiindcă Deville este un profesionist căruia nu îi sunt necesare multe repetiţii. În schimb am colaborat şi eu cu Mad Sin, cântând Intro-ul pentru noul album „Burn´n Rise“. Voi fi prezentă şi la party-ul de lansare a albumului, când voi avea un duet live împreună cu Köfte, duet ce se regăseşte şi pe DVD-ul „25 Years ~ Still Mad“ pe care băieţii de abia l-au scos pe piaţă. Adevărul e că atât Köfte cât şi ceilalţi membrii Mad Sin sunt nişte băieti foarte de treabă şi îmi place muzica lor la nebunie!

Din moment ce aţi avut un aşa mare succes cu acest featuring, aţi pus la cale alte noi colaborări pe noul album, „Welcome To My World. Ne poţi spune povestea acestora?

Tiger Lilly Marleen: În 2007 am fost în turneu impreună cu Mad Dog Cole, (fostul lider Krewmen), alături de care n-am simţit foarte bine şi ne-am înţeles excelent. L-am rugat ulterior să ne ajute cu partea vocală aşa că i-am trimis piesa în Anglia unde al a înregistrat bucata lui. Aceeaşi procedură de înregistrare am folosit-o şi cu Danny B. Harvey (HeadCat). L-am cunoscut pe Danny în Berlin, după un concert HeadCat. A vrut să participe şi el la noul nostru album, pe care atunci de abia începusem să îl înregistrăm.  Aşa că i-am trimis via email direct în Texas înregistrarea noastră si Danny, care este un mare muyician şi-a adus contribuţia într-un mod exceptional.  Mai mult decât atât, îi avem pe Hank „Holly Roller“ Ray din Raymen şi Tex Morton la chitară pe noul album. Toţi băieţii ăştia sunt foarte tari!

57 de fani şi prieteni pentru videoclip, planuri de viitor şi gânduri pentru români

În urmă cu câteva luni Bonsai Kitten au apelat la fanii lor prin intermediul facebook pentru a-i ruga pe aceştia să îşi aducă aportul la un nou videoclip. Pe scurt, toti cei care doreau să facă parte din acest proiect trebuiau să se flmeze cu propriul telefon, apoi să trimită materialul către formaţie.

Te rugăm să ne povesteşti cum v-a venit ideea noului videoclip, câţi oameni au participat şi dacă v-a fost dificil să îi alegeţi?

 Tiger Lilly Marleen: Da, video-ul pentru “Don´t You Get Too Drunk To F*ck“ a fost o experienţă amuzantă pentru noi! Unii sunt muzicieni faimoşi din Berlin, alţii sunt fanii noştri care ne-au urmărit la festivaluri şi concerte anul acesta. Noi i-am rugat pe toţi cei care vor să participe să se filmeze şi să ne trimită materialele, aşa că avem vreo 57 de oameni care apar în videoclip! A fost foarte distractiv, mai ales că eu iubesc să fac videoclipuri. Următorul clip va apărea în decembrie 2012, aşa că verificaţi site-ul nostru www.bonsai-kitten.de şi www.faceook.com/bonsaikittenband pentru mai multe informaţii!

Veţi ajunge curând pentru prima dată în ţara noastră. Aşa că te rog în încheiere să adresezi câteva cuvinte fanilor din România:

Tiger Lilly Marleen: Noi, cei din Bonsai Kitten suntem entuziasmaţi că urmează să venim în România. Suntem foarte fericiţi că vom putea petrece cu voi!  Abia aşteptăm să vă întâlnim şi sperăm să aflăm cât mai multe despre voi şi despre cultura ţării voastre!