Voodoo Healers la mijloc de săptămână - punk's not dead, dar "e" puţini...

Voodoo Healers au ajuns pe plaiurile mioritice în cadrul turneului FTW 2012, trecând prin Bucureşti, Sibiu, Cluj-Napoca şi Timişoara. Şi cum despre ei am scris anterior (grecii se află pentru a treia oară în Timişoara), am să fiu scurtă şi la subiect.
Concertul Voodoo Healers a deschis linia colaborărilor cu El Che, local care astfel aduce şi altfel de muzici prin intermediul Trei Ceasuri Rele. Puncte forte pentru El Che ar fi: zonă centrală, spaţiu bun pentru concerte, acces usor la bar, iar puncte slabe: deja este răcoare în interior când e pornit sistemul de aerisire, toaletele sunt foarte mici şi au uşi ca în vestul sălbatic, forma de L a localului nu permite să participi efectiv la concert decât dacă eşti în aceeaşi încăpere cu cei care cântă pe scenă. Revenind la cântare şi la local, vă pot spune că sonorizarea a fost bună, mai bună decât aşteptările mele. Sub aşteptări a fost prezenţa la eveniment, pe care o putem motiva prin diverse idei simple sau complexe, dar care într-un oraş ce se vrea capitală culturala europeană rămâne aproape inexplicabil de mică, cel mai probabil adevăr fiind acela că în urma repopulării Timişoarei cu meheninţeni cu asta ne alegem...(înainte de a-mi da în cap pentru această afirmaţie, calculaţi în minte câţi rockeri din zona Olteniei aţi văzut pe la noi - ever!)
Grecii din Voodoo Healers, antrenaţi bine în urma celor cinci ani de turnee pe care le au la activ şi-au făcut treaba cât se poate de bine, ca nişte adevăraţi profesionişti pentru care 500 sau 50 sunt doar cifre ce n-au de-a face cu cântatul. Aveţi mai jos câteva momente imortalizate din concert şi dacă vreţi să ştiţi mai multe, data viitoare să veniţi la concert!

Interviu în exclusivitate: Blitzkid despre viaţa în turnee, dăruire şi scindarea bandului

Istorie
Blitzkid, una din cele mai cunoscute trupe de horror punk actuale s-au format în Bluefield, în iarna lui 1997. În momentul în care trupa s-a închegat şi implicit şi piesele lor, ei au început să concerteze în mod constant peste tot în SUA şi în străinătate. Bandul este condus de Argyle Goolsby şi TB Monstrosity de la înfiinţare şi până în prezent.
De-a lungul anilor, Blitzkid s-au bucurat în lumea underground de aprecieri pentru munca neîncetată, pentru coerenţa show-rilor live, evoluând din ce în ce mai mult cu fiecare lansare de album, dar şi dovedind continuu dăruire publicului.
Blitzkid au cântat in mai toate statele din SUA, precum şi în multe din Europa, notabile fiind şi prezenţele lor constante la festivaluri cunoscute, ca M'era Luna, Rock My Ass, Endless Summer, Summer Breeze sau WGT.
La show-rile Blitzkid nu există nici o separare între trupă si fanii săi - vă puteţi aştepta ca acesta să fie un catharsis de emoţie, intensitate, dar şi o exorcizare vizibilă prin muzică.

 
Prezent
În februarie 2012 trupa a anunţat desfiinţarea lor ca Blitzkid, lucru ce este planificat pentru sfârşitul anului 2012. Glumind, ei spun că până şi maiaşii au prevăzut acest lucru în calendarul lor.
Am tras de toate “sforile” de care am dispus (adică mulţumesc Paul pentru intermediere) şi cu o oarecare întârziere cât se poate de scuzabilă (tatăl chitaristului lor a suferit un atac de cord şi întregul turneu era să fie compromis, în plus au avut ceva probleme legate şi de merchandise-ul pentru Europa) am încercat să aflu câte ceva de la această formaţie cu 15 ani de experienţă pe scenă, într-unul din ultimele înterviuri pe care ei le vor acorda ca band:

În paşi de dans cu nemţii goi
Pentru că mie mi s-a părut un lucru mare să pot vorbi (chiar şi în scris) cu Blizkid, una din trupele aflate în top 5 horror-punk internaţional şi pentru că ei au considerat ok momentul promovării lor şi a concertului de vineri, 19 octombrie 2012 din Gambrinus (Cluj-Napoca, în deschidere Raizing Hell, singura trupă horror punk autohtonă), în primul rând am făcut um mic schimb de amabilităţi (cu mulţumirile de rigoare), după care am trecut direct la momente memorabile de pe scenă, cu atât mai mult cu cât Blitzkid sunt prin excelenţă o formaţie de spectacol, nu neapărat de studio:
„Wow, există atât de multe poveşti pe care aş putea să vi le spun! S-au întâmplat atât de multe momente interesante pe scenă încât am putea scrie o carte numai cu ele. Aşa ca am să îl aleg pe primul care îmi vine în minte şi am să vă spun despre un concert din Germania: doi tipi din public au decis să se dezbrace în pielea goală şi să se bată. După ce şi-au începlinit dorinţa, împrună au decis să devină cei mai buni prieteni au dorit să danseze pe scenă cu noi, deşi erau încă goi”.


Marele dar al muzicii: transcende dincolo de culturi locale, limbi vorbite sau obiceiuri
Despre mult discutata temă a diferenţelor între publicul despărţit de ocean, Blizkid spun:
„Există cu siguranţă o mulţime de diferenţe între publicul din Europa şi din America, dar ceea ce îi leagă între ei şi ceea ce împărtăşesc cu noi este dragostea pentru muzică. Din punctul meu de vedere, acesta este cel mai tare sentiment din lume! Un american s-ar putea să stea undeva în partea din spate a clubului şi să dea uşor din cap în linişte pe rtimul muzicii, în timp ce un finlandez se poate decide să se îndrepte spre miezul evenimentelor pentru a-şi exprima entuziasmul prin dans şi poate şi mosh. Privind din exterior, ei sunt la fel de preţioşi pentru noi. Acesta este marele dar al muzicii: transcende dincolo de culturi locale, limbi vorbite sau obiceiuri. Oricui îi place să se distreze, iar rolul nostru e să fim dedicaţi total audienţei”.

Din 24 de ore pe zi, într-un band momentele glorioase se comprimă într-un spectacol de o oră sau poate chiar mai puțin
Si pentru că a venit vorba despre audienţă şi dedicarea pe care Blizkid, o trupă care respectă vechea „ordine” horror punk cu meldiocitatea specifică lor, m-am gândit că ar fi bine să îi întreb detalii despre viaţa rock’n’roll:
„În primul rând, aceasta este una dintre cele mai dificile joburi pe care le  puteţi avea.Pe de altă parte, este de asemenea una dintre cele mai pline de satisfacţii. Dar secretul –fie că e vorba de succes  sau eşec - este motivaţia pe care o ai. Totul stă  în modul de abordare al situaţiei.  Dacă aveţi de gând să faceţi acest lucru numai pentru faimă şi glorie, aşteptaţi-vă din start la dezamăgire. Nu e nimic în neregulă cu faima sau gloria, dar asta doar în cazul în care aţi câştigat-o cinstit.Nu există o cale uşoară. Pur şi simplu se întâmplă: combinaţia potrivită de muzică scrisă din inimă să fie auzită de oameni cu inima deschisă".  

"În concluzie, dacă ai ajuns faimos, foarte bine pentru tine. Asta probabil înseamnă că ai muncit din greu, că ai condus nopţi întregi, că ai servit mâncare proastă,  că ai pierdut aniversarile celor dragi sau chiar şi înmormântările  pentru a cânta undeva în mijlocul pustietăţii pentru 5 persoane. Şi încă vrei să o faci din nou. Sacrificiul este un cuvânt care l-aş folosi pentru a descrie ce înseamnă să fii într-o trupă. Oamenii care îi acuză pe muzicieni  că ar avea o viaţă uşoară sunt cu siguranţă neinformaţi. Există 24 de ore într-o zi şi într-un band momentele glorioase se comprimă într-un spectacol de o oră sau poate chiar mai puţin. Restul de 23 de ore sunt împărţite somn, mâncare,  a sta într-o dubă umăr la umăr cu 5 tipi urât  mirositori şi multe altele. A fi membru într-o formaţie e o treabă pe care trebuie să o abordezi cu dragoste, altfel te va distruge.”

Iată că aici am găsit momentul oportun pentru a-i întreba pe Blizkid dacă au vrut vreodată să renunţe la acest stil de viaţă şi care sunt soluţiile pentru reîncărcarea bateriilor:
“Când ne aflăm în turneu zi de zi totul devine un exerciţiu de epuizare. Distanţe mari, trafic, zboruri lungi şi timp irosit în aeroporturi; ne-am pierdut, am dormit pe podea în bucătărie... Aceste lucruri fac parte din viaţa de zi cu zi. Într-un fel ciudat  cred că e bine că lucrurile stau aşa. În cazul în care s-ar fi întâmplat rareori, trupul şi mintea nu ar fi rezistat. E întotdeauna greu să fii departe de casa ta, familia ta şi de cei dragi, poate chiar şi de patul tău... dar de asemenea, lipsa acestor lucruri de fapt ne ajută pentru a le aprecia aşa cum se cuvine, astfel încât rezultatul pe care îl avem să fie un plus de energie şi inspiraţie de acasă, motivul pentru care putem trece mai uşor prin vremuri grele”.

Dacă Blitzkid nu oferă 110% pe scenă, atunci Blitzkid nu există.
Apropos de momente grele, mi-am amintit de anunţul care spune că Blizkid se vor despărţi după acest turneu, aţa că i-am întrebat dacă e adevărat:
„Motivul pentru care ne separăm este pentru că încercăm acum să fim responsabili. E foarte greu pentru o trupă să ducă în spate 1 an ca al nostru, darămite cei 16 pe care îi avem noi. Viaţa schimbă responsabilităţile oamenilor şi atunci când trebuie să le dai curs, unii cred că aceştia s-au schimbat interior. Dar nu este întotdeauna aşa. Şi în nici un caz nu aşa arată situaşia noastră. Suntem încă în angajamentul numit Blitzkid şi iubim tot ce am creat de-a lungul timpului. Mai mult decât orice ne-ar plăcea să continuăm a cânta până în ultima zi a vieţii. Dar adevărul este că după 16 ani, viata ne-a creat noi responsabilităţi, cum ar fi carierele şi familiile noastre proprii. Noi nu putem fi  ca  o trupa care merge pe scenă şi oferă 50%. Dacă Blitzkid nu oferă 110% pentru fanii lor în spectacolele lor live, atunci Blitzkid nu există. Deci, chiar dacă o mulţime de fani sunt dezamăgiţi de scindare adevărul e că intentia noastră e de a face cel mai bun lucru pentru ei. Vom fi mereu recunoscători fiecărei persoanecare a dat trupei noastre o şansă şi un loc în viaţa lor”.
Revenind la prezentul acut, în final am aflat câte ceva pentru şi despre români:
„Suntem foarte incântaţi de a avea şansa de a vizita România. Aceasta a fost întotdeauna o dorinţă pentru noi - să călătorim şi aici şi ne bucurăm că avem în sfârşit această ocazie. Aşteptăm cu nerăbdare să ne întâlnim fanii, dar şi şi să ne facem alţii noi. Suntem siguri că va fi o experienţă pozitivă pentru noi. LIVE THE HORROR!”

http://www.youtube.com/watch?v=rSJTFMjs7gI&feature=player_embedded

Punk'n'Fun pe 5 iulie cu Argies şi Living Dead Army în Alkimia

Trei Ceasuri Rele ne aduc joi cel puţin trei ceasuri bune de muzică adevărată în Timişoara! Pe data de 5 iulie semnăm condica la Alkimia pentru un show de excepţie cu Living Dead Army (Horror Punkrock / Hell'n'Roll de la vecinii noştri din Szentes) şi Argies (Punk-Rock made in Argentina). Toate astea se vor întâmpla cu începere de la ora 20.00, iar biletul este de doar 10 lei. De menţionat că pe Living Dead Army i-am mai văzut şi în ianuarie 2010, când au cântat cu Haos în deschidere, la Manufactura.

 Şi pentru că numai cine studiază află chestii noi, iată ce am reuşit să descopăr pentru voi legat de viitor-prietenii noştri din Argentina:

 

Argies s-au înfiinţat în 1984 şi au puternice rădăcini in punkul britanic, dar şi influenţe de ska, raggae, dub si bineînţeles rock’n’roll cu elemente latine. Urmând politica “do it yourself”, aceştia au o carieră de succes reuşind pe tot parcursul existenţei să-şi menţină independenţa.

Numele bandului provine din derivatul peiorativ al cuvântului “argentinian” folosit de către englezi în războiul din 1982 pentru Insulele Falkland. Cu toate acestea, Argies nu sunt naţionalişti, ci mai degrabă aparţin culturii muzicale internaţionale, aşa cum declară chiar ei. La mijocul anilor ’90 formaţia părăseşte oraşul lor de baştină, Rosario, pentru Buenos Aires şi cîntă anual în peste 35 de concerte, ceea ce îi face fruntaşi în topul prestaţiilor live. Începând cu 1999, formaţia îşi extinde sectorul concertistic participând cu regularitate la turnee în America de Sud şi Europa. David (voce, chitară), Manu (tobe, chours), Tobi (bass, chours) şi Haali (chitara, chours) funcţionează ca un tot unitar care a învăţat de-a lungul timpului că diferenţele de opinie dau savoare produsului final, muzica. Metoda lor de a face muzică i-a transformat pe Argies într-o adevărată mişcare culurală independentă.

Cum Argies au activat atâţia ani la rând pe scenă, este greu de determinat nuărul exact de concerte; mai uşor este să menţionez câteva din formaţiile cu care au împărţit scena:

The Vibrators, Last Resort, The Exploited, Poison Idea, Anti Nowhere League, Toy Dolls, Total Chaos, Disorder şi mulţi alţii.

Discografia oficială conţine:

- 1996- "Historias & Corridas", Combative Records Argentina

- 1998- "A media asta", Combative Records Argentina & Vampyr Discos

- 2001- "La Frontera", Combative Records Argentina & Cabriten Panchen Discos

- 2002- "Great Combat Performances", Best of... Mad Butcher (Germany) & KOB Records (Italy)

- 2003- "Himnos de combate", Best of... Cochebomba Records (USA)

- 2003- "Fake Reaction", Feier Mettel (Germany)

- 2005- "Al límite de las utopías", Fire and Flames (Germany)

- 2007- "Lista Negra, historia de Argies", Best of... Oui Oui Records (Argentina)

- 2008- "Quien despierta", ANR Music & Fire & Flames (Germany), Anfibio Rcds. (Italy), Oui Oui Rcds. (Argentina)

- 2010- "Click Off", Anfibio Records (Italy), Speedrawk Records (Malaysia)

“Don’t Cry For Me” este turneul european ce îi aduce şi în România, în mai multe oraşe: Timişoara – 5 iulie, Odorheiul Secuiesc – 6 iulie, Bucureşti – 7 iulie, în cadrul Summer Of Punk şi Câmpulung Muscel – 8 iulie, turneu ce se desfăşoară din aprilie până în august şi promovează albumul omonim apărut anul acesta şi care beneficiază de un turneu ce conţine în total nu mai puţin de 102 show-uri (moment în care nu pot să nu-mi amintesc cum unul din “vedeţii” români se plângea anul trecut că nu poate cânta în două seri consecutive pentru că… “e prea obositor” – aşa e cu rockstarii noştri, ce să-i faci?)

Cum să te distrezi cu 25 de lei două zile sau început de weekend cu ska, raggae şi punk în Timişoara

Demultişor nu am mai avut parte de concerte în verde-galben-roşu în urbea de pe Bega, plus o nouă apariţie concertistică a prietenilor noştri de la Haos, asta ca un premiu special pentru ziua de vineri. Dar, să le luăm pe rând:

Joi în Life-Pub concert East Roots

 Cu toate că n-aş putea zice că e chiar genul meu de muzică, East Roots au ceva...rădăcinile ska-raggae şi pozitivismul ce emană din muzica lor sunt recomandate pentru o seară de joi, aşa cât să ne ţină în priză şi pentru ziua de lucru de vineri.

Am aflat despre East Roots că s-au format în 2009 la Bucureşti, se află în acest moment în turneu de promovare a albumului „From The East To The West”, iar muzical vorbind, băieţii ăştia doresc să cucerească lumea îmbinând mai multe genuri: Drum & Bass, Reggae, Ska, Dubstep şi Dancehall cu pasaje de sitar…Ca minus în cercetările efectuate de mine aş preciza că site-ul trupei e sărăcuţ şi neactualizat, însă cei dornici să îi asculte au câteva variante pe youtube care se aud chiar bine, iar pe site-ul trupei cateva extrase de album.

Dacă v-am stârnit interesul vă mai zic doar că East Roots pot fi văzuţi/ascultaţi joi, 24.05.2012 de la ora 21.00 în Life-Pub, biletul de intrare fiind de 15 lei (preţ în care ar fi intrat după umila-mi opinie şi o trupă în deschidere sau măcar un after party tematic).

 

Vineri in Daos – Rehab Nation şi Haos!

Clujen-jamaicanii de la Rehab Nation (ska-punk-raggae) ne invită vineri, 25.05.2012 la un show de excepţie pentru care e musai să ne luăm “teneşii” cu pătrăţele!

Band-ul ce îmbină cu succes “a mix of punk, folk 'n' roll, ska and alcohol” a apărut în 2010, au deja un album la activ (International -2011 – la cunoscuta şi omniprezenta “casă de discuri” Do It Yourself). Rehab Nation au cântat în 2011 in România şi Ungaria, au urcat pe scenă la Peninsula (Târgu-Mureş) şi au participat la IRAF. Pentru anul acesta deja a apărut confirmarea pentru Peninsula 2012, au câştigat ediţia transilvăneană a Battle Of Bands şi se află în acest mini-turneu mulţumită căruia îi putem vedea şi noi .

În deschidere vom putea vedea pentru prima oară anul acesta formaţia vocal-instumentală Haos (după cum le place să se auto-intituleze), cea pe care o aşteptăm mereu cu drag când e nevoie de o gură de punk sănătos cu tot cu distors. Haos au mai apărut anul acesta şi la festivalul Liceului de Arte, unde am auzit că au făcut o figură frumoasă.

Şi pentru că la Daos se lasă cu haos (de data asta cu “h” mic), avem parte pentru vineri şi de AFTER PARTY DJ SET TCR (Trei Ceasuri Rele): ska, punk, punk`n`roll, hc, psychobilly în toate formele şi sound-urile până în zorin de zi!

Important de ştiut: ora de începere a manifestărilor culturale este 22.00, iar biletele le găsesc extrem de atrăgătoare la doar 10 lei.

“Niste Baieti” aduc Niste Slagare pentru Niste Timisoreni sau “Fara Paradeala Viata e Nasoala Tour” ajunge in Bunker pe 2 decembrie 2011

 “Urechile sunt adesea partile anatomice frecvent neglijate, daca nu produc disconfort, iar auzul nu prezinta tulburari. Cu toate acestea, modul de ingrijire este esential pentru prevenirea afectiunilor urechilor, de la dopurile de ceara pana la infectii cu grad mare de periculozitate.” – sursa: “sfatul medicului online”; la riscuri cu pericol "infectios" as include: Frectia 5, Horrorgraf, Lady CaCa-uri si alte asemenea de care am auzit cu totii sau ne-am protejat deja...

Si iata dragi prieteni ca daca va pasa de ciocanel, scarita si nicolava puteti evita mutilarea acestora cu ceea ce se gaseste pe stanga-dreapta si in difuzoarele de radio FM, un bun tratament fiind cel pe care ni-l prescriu cu mare drag Albert, Barbu, Gabi si X-ul, adica o seara cu Niste Baieti ori de cate ori se nimereste....

Pe celebra formatie de renume semi-mondial o avem oaspete vineri in Bunker, unde vin sa ne mangaie organul auzului si al echilibrului (ceea ce devine extrem de important cand e vorba de activitati bere-tristice) cu ultimul material in dulcele stil DYI, “Fara Muzichie, Viata e Nasoala”.

Prima data (si intaia oara totodata) am avut ocazia de a-i vedea pe baieti live, in Vama Veche (acum vreo 2 anisori), fiind singura (si ultima) revelatie de pe malul marii cu ocazia celui din urma concediu planificat in fosta statiune pentru de-ai nostri, acum statiune de-a lor (a altora decat cei prezenti pe aici, of course)...

Imi amintesc cu drag de Gabi (Georgescu, ch. solo) purtand o frumoasa palarie cu boruri largi imprumutata de la una din fetele din public, palarie ce i-a asigurat succesul de rock star pe parcursul serii; am ascultat atunci piese ca “Fata Draga”, “Deschideți poarta soarelui“ sau “Sa reziste” reorchestrate si infrumusetate cu acorduri punk-rock si ska, precum si un cover facut a-la-carte dupa “Hurt” (J. Cash)...

Dar, gata cu amintirile personale, revenim acum asupra faptelor concrete pentru a va spune cateva detalii despre aceasta minunata trupa, ce reuneste componenti din Recycle Bin (X-ul de la tobe),  E.M.I.L (Gabi si Barbu, chitari solo si bas), plus ceva nou-nout (a se citi Albert, vocal) cu scopul de a ne aduce in actualitate mostenirea muzicala primita de la “compozitorii si interpretii care ne-au adus bucurii in anii copilariei”, dupa cum declara chiar ei pe propria pagina de facebook; tot Niste Baieti mai spun: “valurile de fani au inceput sa urmareasca formatia peste tot si asa am fost practic obligati sa editam primul material discografic independent, Niste Baieti- “Adunate din popor si cantate din topor” in 2006”. Au urmat numeroase beute organizate (a se citi turnee nationale de promovare) precum si participarea la cateva din cele mai apreciate festivaluri din tara, fiind vorba in 2007 si de un turnetu maraton de 14 zile in cele mai "faine" locatii din tara; tot ei mai spun: “Formatia a prestat cu aceeasi voie buna pana in 2011, an in care trupa este determinata sa lanseze in undergroundul romanesc al doilea material Niste Baieti independent (bineinteles)”, ocazie cu care iata ca au punctat pe harta “must sing there” si Timisoara.

Asadar sa ne organizam in mod civilizat, (in grupuri mici de doi cate doi) pe vineri, 2 decembrie, in mars (ne)fortat catre Bunker, unde incepand orele 21.00 ii putem, vedea din nou pe Niste Baieti si putem achizitiona si noul material discografic. Si cum este an de criza (inca unul?!), va fi vorba de Sfantul Andrei, 1 Decembrie si saptamanala iesire in oras cu prietenii toate adunate in “Fara paradeala, Viata e Nasoala” sub egida Bunker-ului nostru drag. Dicstractie sa fie, am zis! 

Toamna Rock’n’Roll ii are in deschidere pe Voodoo Healers! Miercuri, 26 octombrie 2011 la Bierhaus/Bunker

Intro:
Inca de la aparitia Bunkerului m-am gandit la spatial neconventional de la subsolul Bierhausului ca ar trebui sa devina gazda concertelor de rock din Timisoara;  evenimentele muzicale s-au tinut lant aici, cu formatii mari sau doar in ascensiune, au fost concere care vroiam sa nu se mai termine si altele despre care am gandit ca nu-si au sensul…una peste alta, mereu am simtit ca este locul potrivit pentru rock’n’roll, ca atata timp cat avem parte de un club sub pamant a carui look insipra muzica prin toti porii caramizilor sa avem parte de un loc cu adevarat european pentru formatiile international aflate in turnee. A sosit si momentul: se numeste Dawn Of a Day Tour  si se intampla cu punk’n’roll grecesc a la Voodoo Healers!

Bio:

In vara anului 2003 într-un subsol undeva in Tesalonic…Trupa a inceput, din pacate, fara o linie stabila si sigur de aceea a durat atat de mult timp pentru a inregistra primul material al trupei. Primele repetitii au fost ca partidele de mici,cu o mulţime de bautura si vibratii bune…Initial au cantat cover-uri ale formatiilor preferate si in timp au trecut catre cantece proprii. Foarte curand a venit prima pierdere, chitaristul principal. Dupa aceea ei au decis sa lucreze ca trio materialele pe care le aveau la momentul  respectiv si totdata si la piese noi. Muncind din greu greu pentru aproape 2 ani in studio, au inregistrat mai mult de 15 piese, facand  toată munca singuri.

Dar despre sfarşitul acestor inregistrari, bateristul a decis un “stop joc”, astfel incat acestia au fost nevoiti sa gaseasca un altul. Au avut cateva show-uri pentru anul ce avea  sa urmeze, cu basistul original care avea sa preia chitara solo si un basist nou sa se alature trupei.      

Au cantat  în Salonic şi alte oraşe, dar tobarul parasit band-ul, asa ca au gasit un altul si un nou basist, sperand ca aceasta va fi o linie de stabila. Au terminat lucrul inceput cu aproape 3 ani in urma si in final primul CD Voodoo Healers este gata, rezultatul fiind 11 piese toate scrise de trupa.

"Living In A Dogville" a fost doar inceputul pentru drumul artistic al Voodoo Healers, imediat după lansarea "Living In A Dogville", abordand o linie noua, trupa a avut ocazia de a concerta.

2007 se încheie cu succes pentru " Voodoo Healers " cu un turneu in Bulgaria şi, de asemenea, în Grecia ...Pentru urmatorii ani, trupa incepe sa lucreze din nou în studio pentru un material nou, planificat ca album complet în cursul anului 2010, "Voodoo Healers" apare cu o noua compilatie,  " White Trash Fever ", ce pot fi asculate live in Bulgaria, Grecia si Serbia si Romania. 

La Timisoara:

i-am avut prezenti in 24 octombrie 2010, adica cu aproape un an in urma, alaturi de Green Goblins. Energia pe care acestia o emana prin intermediul punk’n’ roll made in Grecia i-a acaparat pe toti cei prezenti, primul gand legat de acest concert fiind acela ca mai vroiam sa ii vad si cu alte ocazii.

Iata ca momentul asteptat a sosit, iar miercuri, 26 noiembrie 2011 avem ocazia de a ii vedea pe Voodoo Healers cu noul lor turneu de promovare, Dawn Of a Day (cel mai proaspat material audio), in Bierhaus/Bunker! Grecii sunt pregatiti a ne explica in mod melodios ca punkul poate fi cantat fara crispare si ca rock’n’roll-ul este binevenit in acesta combinatie. Concertul va incepe de la ora 21.00 si biletul are un pret mai mult decat decent - doar 10 lei pentru un spectacol in care buna dispozitie si energia r’n’r vor fi la ele acasa (a se citi Bunker)!

Si apropos de acasa – vreau a va zice ca aveti multe zile din an pe care le puteti petrece intre patru pereti, dar ca acum e momentul sa ne prezentam intr-o locatie buna pentru a-i sustine pe  cei care canta simplu si frumos si fac din 3-4 instrumete si o voce buna sa ne tresalte sufletul! Asemenea evenimente risca a fi din ce in ce mai rare in Timisoara deoarece miscarea rock nu are sustinere din partea noastra, a celor care ne plangem ca nu avem concerte adevarate, dar ne limitam la youtube si myspace “a la maison”…

Misunea noastra este sa militam pentru punk, rock’n’roll si toate diviziile rock prin prezenta la concerte; doar astfel ii putem determina pe cei care aduc banduri mici si mari sa se gandeasca la noi organizand si alte evenimente!

Un scurt preambul pentru miercuri aveti aici:

http://www.youtube.com/watch?v=GQWjhVl-Atk