Timrock 2012 – văzut din faţa şi din spatele scenei (II)

Pentru că evenimentele încă sunt "la cald", dar tind încet-încet să se "răcească", fără prea multe metafore şi epitete, am să vă relatez despre zilele a doua şi a treia a festivalului Timrock, aflat în plină renaştere în vara acestui an:
Joi, 7 iunie 2012:

AIM

AIM: Trupa jimboleană care a deschis cea de a doua zi, se adresează unui public matur iubitor de heavy metal; comparativ cu anul trecut, când am avut ocazia de a-i vedea la Peninsula, aceştia au adăugat accente progresive în sound, iar cei prezenţi au fost încântaţi de acest fapt.

Toxic

 Toxic: Un band timişorean ce activează din 2004, aceştia au reuşit să atragă publicul spre scenă, încadrându-se într-un rock ritmat, încadrat perfect in riff-urile puternice ce au dominat a doua zi de Timrock. Mi-ar fi plăcut de la Toxic şi încă câteva trupe din această a doua zi să aducă ceva nou în pesajul rock, însă reţeta clasică a prins în acest mod la rockeri mici şi mari.

Chiroptera

Chiroptera: Unul din cele mai tinere band-uri de pe scena Timrock, cu un plus pentru imagine si un mare minus pentru teribilism si atitudine legate de partea "din spatele scenei". Publicul adolescentin s-a văzut reprezentat pe scenă, i-au iubit şi i-au încurajat să cânte cu patos. Cu un adaos de profesionalism şi un minus de extravaganţă puţin forţată, Chiroptera pot face treabă bună în viitor.

Pandora: Trupa ce a definit cea de-a doua zi ca fiind cea a metalelor, şi-au făcut bine treaba, au fost aplaudaţi şi scandaţi de iubitorii genului. Adrian Mariaş (vocalul trupei), cu ceva probleme de sănătate, a preferat să urce pe scenă şi să ofere un show complet în detrimentul vizitei la medic.

Burning Table: Un show pe care l-am aşteptat cu deosebit interes, în ideea de schimbare a ritmului hard and heavy, mai ales că pe băieţii aştia îi văzusem recent la Daos. Un plus de space rock cu progressive, blues şi ceva funk ce ne-a picat numai bine tuturor celor prezenţi. Încurajez din suflet brand-uriea acestei formaţii pentru ca au tot ce le trebuie: tehnică impecabilă, componenţă de elită şi un logo ce ar putea că apară din ce în ce mai des în media.

Mircea Baniciu

Mircea Baniciu: Penultimul concert din cea de-a doua seară a cucerit publicul în clasicul stil folk: un om şi o chitară ce au umplut aerul prin claritatea sunetului şi sensibilitatea genului abordat. Pozitiv, jovial, comunicativ, Mircea Baniciu a creat un moment al "focului de tabără", inserând între cântecele ce le ştiam toţi    "by heart" (mult mai potrivită expresia în engleză) şi mici povestioare amuzante.

Krypton Reunion: Headliner-ii zilei de joi şi un nume demn de istoria Timrock, Krypton au venit în formula lor cea mai bună şi ne-au oferit o mostră de rock clasic românesc. Cu un look a-la Led Zeppelin şi o voce de zile mari, Gabriel Nicolau ("Guriţă) i-a acaparat compelt pe cei prezenţi. Personal însă, citind criticile de specialitate în urma concertului din Bucureşti, mă aşteptam ca termenul de "reorchestrare" să fi avut un alt sens.


Vineri, 8 iunie 2012:

A.L.L.

A.L.L.: Adam, Luca şi Lucas formează cel mai tânăr band prezent la Timrock şi au deschis ultima seară de Timrock. Cu vârste de 7-9 ani, cei trei mici rockeri cu chitări mari, acustice au reuşit să aducă zâmbete pe feţele tuturor (inclusiv a echipei de la mixere, unde deobicei totul e foarte serios) prin cover-urile abordate, căci sună interesant anumite versuri din gura lor ("Always tease, tease, tease/You're happy when I'm on my knees" - cu o pronunţie corectă, dar venintă de undeva din vârful limbii, ca într-un joc ce conţine şi mici cântece, este un exemplu concludent în acest sens).

Mircea Bunea Trio

Mircea Bunea Trio:  Pe Mircea Bunea mi-l amintesc din vremea liceului, când îmi dădea autografe direct pe blugi şi încă făcea parte din Riff şi tot de atunci m-am obişnuit cu optimismul lui incorigibil; Mircea Bunea Trio înseamnă profesionalism, alături de Mircea fiind vorba şi despre Victor Miclăuş şi Gore Teodorescu care au performant promiţător la Timrock anul acesta.

Stone Fixion

Stone Fixion: aşa am luat o "gură" de metal, de nelipsit pentru un festival de rock. Cei care sunt fani ai genului metalcore/deathcore au apreciat extrem de pozitiv concertul, laudele exprimate prin aplauze la scenă transformându-se în cuvinte frumoase pe pagina de facebook a bandului.

Grimegod

Grimegod: Prima formaţie de doom death din România şi înfiinţată la începutul anilor 90 în Arad, avânt un target binedefinit şi fani oriunde ajung să cânte; au făcut şi la Timrock un show bun, publicul fiind încântat şi de latura feminină a bandului.

Sanctuar

Sanctuar: în zona clară a metalului şi neriscând prin abordarea altor genuri, Sanctuar au avut parte de un public care ştia la ce să se aştepte şi pe care l-a satisfăcut complet show-ul band-ului. Din nou aş fi apreciat ceva schimbări de sound, inovaţii, influenţe curente pe lângă riff-urile clasice si tobele bine bătute.

Bio: Aşa după cum ne-a recomandat prezentatorul festivalului, Aurel Cotarcă, am rămas cu o certă impresie: "consumaţi cât mai multe produse Bio!" Deşi au rămas numai în patru componenţi, trupa Bio au reuşit  să facă o atmosferă deosebită, lumea începând să strângă rândurile în faţa scenei; Our Bicracy a fost materialul pe care ni l-au prezentat, piesele fiind uşor reorchestrate cu sound-uri ce aduc aminte de Burning Table, asta poate şi din cauza "impărţirii" aceluiaşi basist, Stefan Czifrak. Vocalul Gabi Szorad a fost într-o formă de zile mari, iar Horea Crişovan a demonstrat din  nou că este unul din cei mai buni şi iubiti chitarişti timişoreni, iar în partea de tobe Florin Cvaşa a umplut de ritm concertul; rezultatul? Cererile de bis nu au contenit!

Coma: Veniţi cu valuri de energie de acasă, Coma au reuşit să strângă publicul în faţă şi chiar să îşi aducă un nou membru în band pentru câteva piese, un tânăr certat cu bodyguarzii care nu ştiau de "moşală", dar care s-a refugiat tocmai pe scenă. Am apreciat secvenţele de hard-core a show-ului (era nevoie şi de aşa ceva) şi nu mi-au plăcut influenţele gen Linkin Park (în deschiderea cărora au cântat cu 2 zile înainte la Romexpo), însă trebuie subliniat că a fost unul din cele mai apreciate concerte din Timrock 2012.

Implant pentru Refuz: Una din puţinele formaţii timişorene ce se pot mândri că au un public al lor, o masă de oameni care vin să-i vadă, să strige şi să salte împreună cu IPR. Un show scurtat din cauza zilei pre-vot (când nici musca nu tre' să se audă că şi ea ar putea avea opinii politice) ce a schimbat energie cu publicul, un spectacol în forţă ce s-a încheiat subit sub scandările publicului ce nu vroia să plece, mai avea nevoie de IPR! IPR! IPR!

Una peste alta, Timrock 2012 a fost mişto şi le zic: "Ciudă! Ciudă!" celor ce n-au fost acolo. Aş vrea mai multe scene şi mai multe manifestări (după cum am mai zis) şi mi-ar place să fie poate mai multe zile şi mai către weekend...Foarte important ar fi ca lineup-ul să cuprindă o gamă cât mai diversificată de sub-genuri rock (unele au lipsit cu desăvârşire anul acesta) şi să beneficieze de un marketing muuult mai bine gândit, cu toate cele pregătite din timp şi trimise publicului aşa încât să le stârnească întâi interesul şi apoi dorinţa de a participa la Timrock 2013!

Timrock 2012 – vazut din fata si din spatele scenei (I)

M-am tot gandit cum sa va povestesc despre Timrock 2012, daca e corect  sa scriu despre asta, (avand in vedere ca am facut parte din echipa care trebuia sa faca treaba sa mearga ca unsa timp de trei zile), daca sunt in masura sa apreciez echidistant ceea ce s-a intamplat acolo, etc.  Una peste alta, concluzia a fost ca pot folosi experienta asta de backstage in asa fel incat atat cei care au fost in public, cat si cei care nu au fost deloc la Timrock sa aiba o imagine (sper eu) cat mai completa a festivalului.  Nu am sa folosesc descrieri largi pentru ca nu vreau sa plictisesc, va zic doar ca am avut parte de lume destul de putina (cel putin in ziua de mijloc, adica joi), dar sufletista, asa cum ar trebui sa fie peste tot, vremea a tinut cu noi si n-a fost frig decat in prima seara, componentii formatiilor au fost majoritatea intr-o pasa pozitiva si cred ca au reusit sa transmita asta si de pe scena.

Miercuri, 6 iunie 2012:

Marius & Traian

Marius & Traian (adica Marius Iacovania si Traian Neagu): concert acustic, bine lucrat cu doua chitari experimentate ce au facut treaba buna si au castigat un  nou  fan in persoana lui Adi Despot, prezent in prima zi de la sound check-ul initial si pana la ultimul accord Iris, mereu atent la ce se intampla pe scena. Pe Marius & Traian vi-i recomand pentru seri linistite, de reverie si filosofii alaturi de prieteni.   

The Case

The Case:  Aflati inca la inceput de drum, la al treilea concert pe scena deschisa din cariera si la scurt timp dupa deschiderea concertului Vunk de saptamana aceasta, baietii acestia “pedaleaza” in zona alternative-indie, cu prezenta carismatica si sound bun. Astept cu interes evoulutia lor, sper sa fie intr-o zona tangenta a dramatismului Radiohead cu ceva mai multa hotarare de la Queen Of The Stone Age, dupa cum le spuneam chiar  lor intr-o discutie recenta.

Arpi Kajtar and Effect

 Arpi Kajtar & Effect: Iubiti de public inca de la primele acorduri si cunoscuti de acestia in diverse ipostaze de-a lungul timpului, aceasta combinatie dintre unul dintre consacratii chitaristi timisoreni si o trupa care e in ascensiune in acest moment a iesit bine, chiar daca zona progresiva nu a fost inventata pentru urechile mele. Probabil ca pentru acestea este un nou proiect al trupei, in care Effect promit sa aduca ceva din Foo Fighters pe scena.

Vio Screciu - Vest

 Vest: Hard and heavy, aceasta trupa timisoreana a adus in prim-plan sound-urile muzicii  “de suflet” a spectatorilor, fiind un fel de album viu al amintirilor rock de peste ani. Au fost singurii lipsiti de emotii cu privire la situatiile tehnice ivite inainte de oficiala deschidere, mereu pozitivi si veseli.

Desant: As acorda puncte in plus pentru strategia de marketing a formatiei, in sensul ca desi aflati la prima cantare in Timisoara, Desant au demonstrat ca vor sa faca un brand si probabil ca vor reusi. Sound-ul formatiei se “aliniaza” liniei Cargo, lucru oarecum explicabil avand in vedere ca intregul concept a pornit de la fostul basist al trupei, Alin Achim. M-ar fi surprins in mod pozitiv daca as fi auzit si altfel de linie melodica de la Desant, insa public dornic de rock clasic este, mai ales ca acestia au fost si primii carora li s-a cerut bis.

Vita de Vie

 Vita de Vie: urcat pe scena, cantat, manifestat; pe scurt, oamenii astia si-au facut treaba extrem de bine, cei prezenti la eveniment au fost dornici sa auda piese mai vechi si mai noi si sa le cante impreuna cu band-ul; de remarcat si discutiile „din spate”, cand am aflat de la Adi Despot ca a ales Timisoara ca prim loc al „Acusticii” pentru ca se bazeaza in mod deosebit pe simtul acut al publicului de aici, care poate aprecia asa cum trebuie un altfel de proiect.

Iris

Iris: Ultimul concert al zilei de deschidere a fost un fel de aducere-aminte a vechiului Timrock alaturi de formatia care a facut istorie in Romania. N-am fost niciodata o mare fana Iris, insa am vazut ca oamenii stransi in fata scenei i-au apreciat, iar din culise va spun ca este vorba si despre planuri de viitor (un nou album cu 14 piese, jumatate din ele nou-noute), desi Cristi Minculescu nu pare inca total refacut dupa problemele de sanatate avute anterior.

Despre zilele a doua si a treia de Timrock voi vorbi in articolul urmator, as vrea sa va mai spun doar cateva impresii personale: mi-ar fi placut sa fie work-shop-uri muzicale (poate si pe alte teme), ar fi fost frumos sa participe o firma care sa ne invete climbing si poate chiar si un mini-salon de tatuaje, mai ales ca spatiul permite desfasurari mari de forte; pentru cei mici (mai ales ca elevii au avut intrarea gratuita) ar fi fost frumos sa fie un colt al lor, cu bodypainting si poate si alte jocuri astfel incat parintii sa poata si ei rasufla cateva minute; mi-ar fi placut sa putem  beneficia de cel putin doua scene, astfel incat programul muzical sa fie si divers, dar si aerat, iar publicul sa aiba de unde alege...si nici ideea cu „silent disco” (cu muzica in casti, intr-unul din  spatiile de la Muzeu)  nu ar fi fost rea deloc, chiar daca „disco” ar fi fost de fapt „rocko”...

Cum a fost sâmbătă la Daos concertul Nomega şi Blight

Sâmbătă, 2 iunie 2012, la Daos, formaţia timişoreană Nomega şi-a lansat albumul "Deimos" (album DIY, după cum se întâmplă tot mai des în pesajul muzical local), ocazie cu care am avut parte de un concert live într-o frumoasă combinaţie de Alternative Metal (Blight) cu Stoner/ Sludge/ Psychedelic rock (Nomega), manifestare la care au participat circa 100 de oameni.

Adevărul este că despre Blight nu auzisem eu mare lucru, aşa că am fost surpinsă într-un mod plăcut să văd că totuşi în Timişoara se mai şi cântă. Victor (Guitar/Vocals), Vlad (Guitar/Vocals), Dragoş (Bass şi la  Kultika), Vladimir  (Tobe, ex-Era Ticalosilor) şi mai noul cooptat în band, Vali (Voce, ex - Scrum, Coroziv) au avut o creştere frumoasă pe scenă, în sensul că piesele lor sunau din ce în ce mai bine pe măsură ce timpul trecea."Noi ne-am simţit super-bine pe scenă şi sper că am transmis aceeaşi stare şi publicului" spune Vladimir într-un scurt interviu ce a avut amabilitatea să mi-l ofere, adăugând că nu există un plan "bătut în cuie", ci mai degrabă "vrem să mai cizelăm piesele vechi şi să lucrăm la unele noi.". Aş vrea să notez ca pe un act de mare curaj apariţia Blight sâmbătă seara pe scena Daos, mai ales că Vali s-a alăturat trupei de mai puţin de o lună, însă formaţia aceasta merită credit şi consider că pe viitor lucrurile vor fi şi mai bine legate, rămânându-ne doar să urmărim cu interes dezvoltarea muzicală de tip "Blight".
În cea de-a doua parte a concertului i-am văzut pe Nomega, care au urcat pe scenă încrezători şi au reuşit să îşi facă treaba foarte bine, chiar şi cei neobişnuiţi cu sound-urile stoner/sludge fiind impresionaţi pozitiv de prestaţia bandului. Despre Darius, George, Seba şi Zan am auzit numai vorbe bune, cei apropiaţi acestora spunând că de la finele lui 2010 (adică de la înfiinţare) până acum această formaţie a evoluat neaşteptat de repede şi bine. Nomega, trupă parţial timişoreană şi parţial arădeană, s-au aliniat într-o oarecare măsură în trendul vremurilor actuale, când se pare că stoner-ul câştigă tot mai mult teren, iar din punctul meu de vedere intervenţiile vocale puteau şi să nu fi avut loc în cadrul show-ului. Mi-a plăcut foarte mult motto-ul Nomega, drept pentru care m-am gândit să vi-l împărtăşesc şi vouă, aici în încheiere, cu precizarea că se întamplă uneori să nu ai mari aşteptări de la un concert şi să fii plăcut surprins/ă, ceea ce doresc să ni se întâmple cât mai des: "We are not here to make music. We are not here to sing about feelings, social or political aspects and their influence on our lives. We are hear to worship sound. We are here to influence your psyche. WE ARE HERE TO MAKE SOME NOISE!"

Lineup si informatii despre MIGHTY SOUNDS - Cehia, 13-15 iulie 2012 (I)

Cel mai mare festival de gen din Europa, Mighty Sounds, aflat la a opta ediţie, işi va deschide porţile în norocoasa zi de 13 iulie 2012, promiţând “the very elite” de ska, punk rock, reggae, rockabilly, dancehall, rock’n’roll şi alte genuri înruduite.

 

Bilete: 

Pentru cele 3 zile de festival poţi plăti acum 34 de euro, iar din 1 iulie 37 de euro sau la poarta festivalului 38 de euro - pe zile, biletele sunt cuprinse între 23 de euro (pentru duminică) şi 31 de euro (pentru vineri sau sîmbătă); din România biletele se pot achiziţiona prin reţeau Eventim. (http://www.eventim.cz/tickets.html?fun=erdetail&affiliate=PNI&doc=erdetaila&erid=697044&language=en)

 

Locaţie: 

 Republica Cehă, Tabor, aeroportul Čápův Dvůr (la ieşirea din oraş), parcurgi 771 de km de traseu rutier aproximate la peste 8 ore de drum din Timişoara; 

Astăzi, Tabor este pe locul 2 in topul celor mai mari oraşe din Boemia de Sud şi a devenit un mare centru economic, administrativ şi cultural în regiune. Cu o istorie ce a fost atestată de cronicari încă din anii 1400, Tabor îi spune călătorului povestea unei vechi cetăţi, construită la confluenţa între două râuri, oferind totodată imagini deosebite, aer curat şi multe obiective turistice. Undeva între fortăreaţa militară de la începuturi, locul de refugiu al adepţilor catolicului reformatist Jan Hus (în 1420), oraşul regal patronat de Sigismund  de Luxembourg (1437), primul lac construit artificial în Europa Centrala (1492), tunelurile construite in sec 15, mănăstirea de la mijlocul secolului 17 şi memorialul celor 156 de evrei executaţi în timpul celui de-al doilea război mondial de catre mişcarea nazistă, Tabor şi-a construit o istorie unică şi demnă, gata să fie dezvăluită celor ce doresc să cutreiere acest oraş din lung în lat.

Deschiderea zonei de festival:

·  Vineri:  2 p.m.

·  Sâmbătă:  11:30 a.m.

·  Duminică:11:30 a.m. 

Zona de camping:

In 2012 vor fi două zone de campare, una gratis si una contra cost, unde se promit servicii de înalta calitate atât la nivelul securităţii cât şi în rest; Zona de camping se va deschide joi, 12 iulie la ora 15,00 şi se va închide luni, 16 iulie la prânz. La intrarea în camping primeşti un sac de gunoi pentru 2 euro, bani pe care îi primeşti înapoi dacă eşti cuminte şi aduci la poartă sacul plin înainte de a părăsi campingul. Există, ca în fiecare an, toalete ecologice curăţele, zonă de duşuri, zonă de chiuvete pentru spălarea matinală. Pentru lucruri de valoare organizatorii recomandă depozitarea in spaţiile special amenajate pe post de camere de depozitare şi dulăpioare cu cheie, deşi până în prezent nu s-au înregistrat furturi din camping.

 

Dacă vrei să parchezi cu maşina, caravana sau busul, preţurile sunt între 8 şi 14 euro.

Acestea fiind zise, iată şi prima parte din lineup-ul anunţat până în acest moment:

Adolescents, The (USA) – Punk, 1980; supergrupul s-a format în Fullerton, California, din alte două răsunătoare nume: Social Distortion şi Agent Orange. De ascultat: http://www.myspace.com/theadolescents

 

Alborosie (IT/JAM) – Reggae, 2001; Alberto D’Ascola, cunoscut sub numele de scenă Alborosie, este un artist italian reggae. Născut şi crescut în Sicilia, actualmente rezident în Kingston, talentatul rastafarian cântă la chitară solo şi bass, tobe şi keyboard. De ascultat: http://www.myspace.com/alborosie

 

Biohazard (USA) – Hardcore, 1991; una din primele banduri care au incorporat elemente de hip-hop si hardcore metal in muzica lor. Albumul “Urban Discipline” din 1992 a fost vândut în peste 1.000.000 de copii. La Mighty Sounds cei patru Biohazard ne vor prezenta ultimul lor album, “Reborn In Defiance”, apărut in ianuarie 2012. De ascultat: http://www.myspace.com/biohazard

BIOHAZARD

 

Bloodsucking Zombies From Outer Space (AT) – Psychobilly, 2002; Muzica acstui band are reminiscenţe clare de psychobilly, fiind influenţaţi de formaţii ca Nekromantix, Mad Sin and Use to Abuse. Spectacolul  Bloodsucking Zombies From Outer Space este totodată şi vizual, formaţia apărând pe scenă în costumaţii şi cu machaje ca în filmele de groază cu buget redus. Versurile vorbesc despre zombies, mumii, sau uneori despre maşina favorită a lui Dracula…Conform declaraţiilor făcute anterior, Bloodsucking Zombies From Outer Space vin de pe o planetă îndepărtată numită Transylvania şi au venit pe Pământ cu un singur ţel – să infecteze omenirea cu muzicaDiavolului, rock’n’roll. De ascultat: http://www.myspace.com/bloodsuckingzombiesfromouterspace

 

Buster Shuffle (UK) – Ska, 2009; de peste trei ani, cei patru componenţi au folosit cu sârguinţă pianul, contrabasul, chitara şi tobele pentru a-i ferici pe londonezi şi mai apoi o lume întreagă. Cu pianul mereu în sunete de ska, cu stilul rock’n’roll în sânge si cântecele de tip “feeling good”, Jet Baker, Terry Mascall, Tim Connell aka Popeye Doyle şi James Stickley au reuşit ca până în toamna lui 2009 să scoată deja un album, “Our Night Out” bine primit de public şi critica de specialitate. De ascultat: http://www.myspace.com/bustershuffle 

 

Carburetors, The (NOR) - Rock'n'Roll, 2001. Veniţi direct din Oslo, formaţia combină în mod fericit boogie rock’n’roll cu metal, sau, dacă doriţi, Chuck Berry cu Motorhead. După câteva single-uri The Carburetors scot in 2004 albumul de debut, “Pain is Temporary, Glory is Forever”. În anul următor apare şi “Loud Enough to Raise the Dead”, iar în 2008 cel de-al treilea material discografic, “Rock'n'Roll Forever”. De ascultat: www.myspace.com/carburetors

 

Crazy Arm (UK) - Punk/Folk/Rock'n'Roll, 2006;  Deloc uşor de categorisit, aceşti englezi au acumulat mai multe stiluri inspiraţionale: cu rădăcini in hardecore/punk si folk-ul protestant al anilor 60 şi o doză bună de rock’n’roll, Crazy Arm işi bazează viziunea politică pe “grass-roots”, fiind anti-război, anti-fascisti şi pro-comunitate. De ascultat: http://www.myspace.com/crazyarm

 

Crimson Ghosts, The (DE) – Horrorpunk, 2001. În cei peste 10 ani de existenţă, nemţii The Crimson Ghosts au reuşit să înregistreze câteva albume de succes, dintre care menţionz pe primul, “Leaving the Tomb”, urmat de “Leaving the Tomb” şi mai apoi “Dead Eyes Can See”. De ascultat: http://www.crimson-ghosts.de/crimson_ghosts_home.html 

 

…(va continua)

JURNAL DE CĂLĂTORIE PUNK-ROCK

 

Pentru anul în curs sunt deja programate câteva călătorii în dulcele stil punk de lux, în mod special în perioada de vară, căci atunci se întamplă toate cele bune (care ni se urează la sărbători încă din iarnă...las’ că ştiu ei de ce...). Pentru a nu vă strica surpriza, nu am să insist foarte mult asupra locurilor şi planurilor de viitor, lăsându-vă să le descoperiţi pe măsură ce reuşesc şi eu să pun bifele în calendarul punk-rock:

ROCK WEDDING TRIP TO SIGHIŞOARA

Prima din activităţile de anul acesta în afara oraşului a fost Nunta Rock, după cum am denumit-o imediat ce am primit invitaţia de a lua parte la cununia acestor buni prieteni; şi invitaţia a fost cam aşa: aflându-ne in faţa „romanticului” magazin Billa, A.- ea m-a întrebat dacă am planuri pentru finele lui mai (eram noi prin februarie atunci) pentru că s-a gândit să tragem o excursie la Sighişoara, ocazie cu care A.-ea şi A- el vor putea să îşi spună tainice jurăminte în faţa unui preot. Sigur că n-am avut nici un plan şi dacă era să fie vreunul s-ar fi anulat!

 Aşa că joi după-amiază deja eram cu bagajele în pregătire şi laptop-ul deschis pe grupul proaspăt organizat în care erau discuţii aprinse legate de sandwich-uri, uscătoare de păr, costume de baie şi alte cele...Vineri trezirea la 5.00 ca să prindem cât mai mult din zi în Sighişoara...teoretic, pentru că practic niciunul din cei 10 „mititei” participanţi la Rock Wedding nu ne-am băut cafeaua, aşa că opririle au fost dese şi destul de lungi, cam cât 2 ţigări de fiecare...Pe drum, bine organizaşi câte 5 în fiecare maşină, am început un nou joc social, „Cu Bote”; jocul ăsta constă în faptul că fiecare dintre noi trebuia să zică ceva legat de locurile vizitate, peisaj, oameni, etc legat de Cătălin Botezatu, vedeta: „ar fi venit şi Bote cu noi, dar numai in spate..”, „aici (localitatea „Spin”) şi-a lansat Bote noua colecţie de boxeri cu spini”, „La Copşa Mică îi place lui Bote pentru că a auzit că ies bărbaţi negri din stră-funduri”, „Aici Bote a renunţat la diacritice (suntem la Vinţu de Jos)”, „Aflat în mijlocul unor morminte proaspăt descoperite între Orăştie şi Simeria, Bote, uitându-se cu atenţie la schelete, a exclamat: „Graselor! Mai daţi jos din şunca aia de pe coapse!”...şi lista ar mai putea continua şi cu alte asemenea exemple ale proaspăt-inventatului joc social care ne-a ţinut de urât tot drumul...

 Pe google se spune că drumul Timişoara-Sighişoara se parcurge în 5h 30 min, dar nicăieri nu apare informaţia care ne anunţă că mireasa a pornit la drum cu o sanda neagră şi un papuc de casă, aşadar trebuie să oprim să îşi cumpere încălţări; nicăieri nu zice că vrem şi noi să vedem oferta de tricouri şi ce gust au salatele de la Kaufland Orăştie, sau alte asemenea apucături omeneşti...Aşa că am ajuns la cazare (o frumoasă pensiune cu piscină, mini-livadă de cireşe, căsuţe de lemn şi loc de pus cortul – după preferinţe) pe la orele 16.00, când şoferii noştri deja s-au aruncat literalmente jos în iarba proaspăt tunsă...

Am primit cum mare drag camera cu numărul 6 şi nici că mă pot plânge de altceva decât că paturile erau construite în aşa fel încât să rămână mereu o distanţă între ele...În rest, toate bune, frumoase şi funcţionale (inclusiv internetul wireless); mi-a placut că aveam multă lumină - cu 2 rânduri de geamuri, spre răsărit şi spre apus, iar toate cele din cameră erau moi, pufoase, colorate în nuanţe de portocaliu pană spre maro deschis, în ton perfect cu starea mea de spirit...

Seara cu numărul unu am împărţit-o între o scurtă plimbare în Cetate, pe semi-întuneric şi o cină „frugală” formată din sarmale la liber cu mămăliguţă, smântână şi ardei iute. Ca nişte copii cuminţi (nu ca rockerii nebuni) ne-am retras repede la nani, dar asta ne-a ajutat sâmbătă, când pe la 9.00 deja nimeni nu mai dormea. Noi, fetele, am deschis un salon de înfrumuseţare si împopoţonare pre-nuntă, iar băieţii şi-au găsit fiecare de lucru: 2 dintre ei la cafea în cetate, unul la nani prelungit, altul la cumpărături de diverse, altul cu aparatul foto după el peste tot...

 Una peste alta, am reuşit să întârziem 10 minute la biserică; era să uităm de vin, pişcoturi şi alte cele, dar preotul a fost „băiat fain” şi nu ne-a admonestat în niciun fel; fără a-mi da seama cum anume, m-am trezit în cadrul ceremoniei că joc rolul de sfeşnic uman, chestie nu tocmai uşoară pe tocuri de 15 cm, dar nici imposibil de dus la bun sfârşit. M-am bucurat ţinând lumânarea (la propriu)...că nu va trebui să îmi fac atâtea cruci, pentru că niciodată nu ştiu exact când trebuie şi deobicei înţeleg prost după inflexiunile vocale şi fac tocmai pe dos...Dar m-am simţit foarte bine printre nuntaşi, deoarece nici ei nu păreau „a fi duşi des la biserică”, adică nici ei nu ştiau exact ritualul şi ce trebuie făcut. Preotul sighişorean s-a dumirit şi el repejor asupra naturii gloatei strânse în jurul mirilor aşa că a decis să închidă cărţile sfinte şi ne-a vorbit din suflet, tuturor celor prezenţi la finalul ceremoniei. Fotografii de grup în faţa bisericii, poze cu picioare de gagici, fotoshooting cu mireasa la cetate şi alte asemenea au urmat.

 În programul „de voie”, am dat startul în şase oameni „la plăcinte-nainte” chiar în mijlocul piaţetei din Cetate, unde am consumat şi am votat aşa: locul 3: placintă cu nucă, locul 2: cheesecake şi locul 1 plăcinta cu lămâie - de consistenţa cremeşului, dar extrem de aromată, răcoritoare, savuroasă.

Mai apoi, patru dintre nuntaşi am ales o plimbare la cimitirul saşilor, deosebit întru totul şi rămas acolo ca un fel de vestigiu al culurii săseşti, mai ales că după 89 marea majoritate a conlocuitorilor din zonă au apucat drumul Germaniei sau al altor ţări europene. Am aflat că datorită vechimii şi frumuseţii acestui loc, Cimitirul din Deal a fost inclus în Patrimoniul UNESCO. Pietrele mormintelor sunt scrise cu numele a câte 2-3 generaţii, data naşterii şi a morţii, localitatea (unii au mai stat şi prin Mediaş, Orăştie, etc) şi foarte interesant, meseria practicată; fie că e vorba de un ofiţer de poştă sau un doctor inginer, primar al Sighişoarei anilor 1900 sau doar un farmacist, majorităţii le sunt scrise în piatră meseriile. Din loc în loc aici se găsesc bănci pe care te poţi odihni în caz de oboseală (am uitat să precizez – în cetate nu te poţi descurca pe tocuri nicăieri, tenişii fiind extrem de potriviţi ca încălţăminte pentru pavaj şi drumuri mereu urcătoare), bănci pe care este scris „în amintirea lui Rolf Schaser, născut 1915 în Sighişoara”, domn despre care nu am reuşit să aflu mai nimic de pe internet, dar care cred că a fost important la vremea lui. Încărcaţi de mesajele de pe cripte, dar şi obosiţi de atâta plimbare mereu în pante urcătoare sau coborâtoare am decis să ne tragem sufletul la una din terasele cetăţii, unde ne-am bucurat auzul cu diverse cover-uri pe ritm de jazz şi gustul cu afinată locală cu preţul de 3 lei “deţul”(adică cincizeciul, căci noi nu mai avem forţa străbunilor la băute)…

 

Seara, odată cu cheful rock-wedding am scos din cameră laptop-ul care cântă încet fără boxe ataşate, dar măcar ştie muzică bună (aveam pregătit un playlist cu rock, rock’n’roll şi alte asemena încă de acasă), am scos buna-dispoziţie în prim plan şi ne-am ţinut de chefuri…până spre zori, majoritatea concluzionând că nici măcar nu şi-au fi putut imagina că sunt aşa de sociabili. Şi da, aşa este: nu am avut manele şi nici muzică populară; nu am furat mireasa (cineva a propus un furt al mireului, eşuat însă şi acesta); nu am văzut pojartierul miresei şi am servit cu mare drag gulaş la ceaun, neuitând să închinăm mereu (dar sincer, de la suflet la suflet) pentru A&A, dragii noştri prieteni! 

 

Ce am învăţat la Sighişoara şi pe drum, într-un scurt rezumat:

1.                          glumele homofobe sunt inepuizabile şi extrem de distractive dacă nu le iei în serios;

2.                          poţi găsi în Sighişoara cazare ieftină şi bună (am uitat să vă zic, cu cortul e doar 15 lei/persoană, la căsuţete de lemn 25 lei)

3.                          sunt şi alţii ca tine care să nu se descurce într-un anume domeniu, cum ar fi cel religios – cu toate ritualurile şi crucile de făcut

4.                          ceva care poate suna macabru în primă instanţă se poate dovedi a fi extrem de frumos

5.                          poţi bea cu 3 lei „deţul” şi poţi mânca cu 15 lei pizza în Cetatea Sighişoarei.

6.                          se poate face nuntă rock, fără restricţii şi apucături ancestrale, dar cu o singură regulă: să ne simţim bine!

Programul final al festivalului TIMROCK 2012

TIMROCK 2012 a devenit o certitutide, deşi au fost voci care puneau sub semnul întrebării desfăşurarea acţiunii de la Muzeul Satului. În ultimele zile au apărut afişul (pe care îl puteţi vedea mai jos în pagină), informaţii despre trupe şi chiar si line-up-ul final al festivalului. Aşadar, festivalul TIMROCK 2012 se va desfăşura în perioada 6-8 iunie, la Muzeul Satului, iar biletele (30 lei/zi) vor putea fi achiziţionate la intrarea din incinta Muzeului (elevii vor beneficia de gratuitate, conform celor mai proaspete informaţii). Şi pentru că ceea ce prezintă interes este programul pe zile, iată şi desfăşurătorul despre care sper să fie cel final, in fiecare din zile concertele începând de la ora 17.00:

MIERCURI 6 IUNIE:
THE CASE
TAGMA
VEST
STONE FICTION
ARPY KAJTAR & EFFECT
DESANT
VITA DE VIE
IRIS

JOI 7 IUNIE:
BLOOD & PAIN
AIM
TOXIC
CHIROPTERA
PANDORA
BURNING TABLE
MIRCEA BANICIU
KRYPTON-REUNION

VINERI 8 IUNIE:
MARIUS (IACOVANIA) & TRAIAN
A.L.L.
MIRCEA BUNEA TRIO
GRIMEGOD
SANCTUAR
BIO
COMA
IMPLANT PENTRU REFUZ

O nouă surpriză la TIMROCK 2012: Concert KRYPTON REUNION pe 7 iunie!

“Considerăm că prin realizarea acestui proiect - KRYPTON REUNION, vom readuce în sălile de concert o parte din generaţiile de melomani-nostalgici ce au crescut şi işi mai aduc aminte de frumoasele vremuri "de-atunci", de muzica noastră ,cât si o parte contemporană cu "valurile actuale" şi moda sonorităţiilor de zi cu zi!” se arată într-un comunicat emis ieri seară de grupul “de iniţiativă” al TIMROCK 2012. 

 KRYPTON REUNION  înseamnă Eugen Mihăescu (ch..solo), Lupu "Lapi" Răzvan (tobe), Sorin Voinea (keyboards), Gabi "Guriţă" Nicolau (voce) şi Catalin Fotin-bass.Cu această componenţă “de lux” cred că putem da uitării momentele de “sminteală pop” alături de Răzvan Fodor sau Toni Şeicărescu într-o perioadă deja îndepărtată pe care vechii fani au considerat-o ca pe o rătăcire a fiului risipitor în strălucitoarea lume a muzicii uşoare post-revoluţionare.

http://www.youtube.com/watch?v=ia-Yiv-s4Bc&feature=related

Concertul este structurat în 2 mari părţi, cea de REUNION: 2012 - la propunerea lui Eugen Mihaescu, KRYPTON-ii se întorc din nou acasă, "acasă" fiind scena ce i-a consacrat în toată perioada anilor 1988-1995 (când ni se promite că vom avea parte de un review al pieselor ce i-au făcut celebri, dar şi noi viziuni muzicale ancorate in realităţile zilelor noastre) şi o a doua parte, când, spune comunicatul: “vom propune un afiş "Tribute to Dan Andrei Aldea!. Aldea - singurul muzician-instrumentist român ce mi-a creat un drum în această cariera,un adevărat REGE al îmbinarii alchimice între feeling şi virtuozitate, ramane pentru mine şi pentru "generaţiile în blugi"un "OM BUN","Un Călător Prin Nouri",un "Dumnezeu în limba română....!" (Eugen Mihăescu)

 Acuma că ştim exact la ce să ne aşteptăm le ţinem pumnii bine strânşi KRYPTON-ilor, mai ales că sunt sigură de încărcătura emoţională ce va da tonul acestui concert-surpiză anunţat ca un cadou de la TIMROCK-ul anilor 80-90 către TIMROCK 2012!

De menţionat că pe 10 mai a avut loc în Bucureşti, la Silver Church un prim concert KRYPTON REUNION, eveniment ce s-a bucurat de recenzii pozitive din partea presei de specialitate.