JURNAL DE CĂLĂTORIE PUNK-ROCK

 

Pentru anul în curs sunt deja programate câteva călătorii în dulcele stil punk de lux, în mod special în perioada de vară, căci atunci se întamplă toate cele bune (care ni se urează la sărbători încă din iarnă...las’ că ştiu ei de ce...). Pentru a nu vă strica surpriza, nu am să insist foarte mult asupra locurilor şi planurilor de viitor, lăsându-vă să le descoperiţi pe măsură ce reuşesc şi eu să pun bifele în calendarul punk-rock:

ROCK WEDDING TRIP TO SIGHIŞOARA

Prima din activităţile de anul acesta în afara oraşului a fost Nunta Rock, după cum am denumit-o imediat ce am primit invitaţia de a lua parte la cununia acestor buni prieteni; şi invitaţia a fost cam aşa: aflându-ne in faţa „romanticului” magazin Billa, A.- ea m-a întrebat dacă am planuri pentru finele lui mai (eram noi prin februarie atunci) pentru că s-a gândit să tragem o excursie la Sighişoara, ocazie cu care A.-ea şi A- el vor putea să îşi spună tainice jurăminte în faţa unui preot. Sigur că n-am avut nici un plan şi dacă era să fie vreunul s-ar fi anulat!

 Aşa că joi după-amiază deja eram cu bagajele în pregătire şi laptop-ul deschis pe grupul proaspăt organizat în care erau discuţii aprinse legate de sandwich-uri, uscătoare de păr, costume de baie şi alte cele...Vineri trezirea la 5.00 ca să prindem cât mai mult din zi în Sighişoara...teoretic, pentru că practic niciunul din cei 10 „mititei” participanţi la Rock Wedding nu ne-am băut cafeaua, aşa că opririle au fost dese şi destul de lungi, cam cât 2 ţigări de fiecare...Pe drum, bine organizaşi câte 5 în fiecare maşină, am început un nou joc social, „Cu Bote”; jocul ăsta constă în faptul că fiecare dintre noi trebuia să zică ceva legat de locurile vizitate, peisaj, oameni, etc legat de Cătălin Botezatu, vedeta: „ar fi venit şi Bote cu noi, dar numai in spate..”, „aici (localitatea „Spin”) şi-a lansat Bote noua colecţie de boxeri cu spini”, „La Copşa Mică îi place lui Bote pentru că a auzit că ies bărbaţi negri din stră-funduri”, „Aici Bote a renunţat la diacritice (suntem la Vinţu de Jos)”, „Aflat în mijlocul unor morminte proaspăt descoperite între Orăştie şi Simeria, Bote, uitându-se cu atenţie la schelete, a exclamat: „Graselor! Mai daţi jos din şunca aia de pe coapse!”...şi lista ar mai putea continua şi cu alte asemenea exemple ale proaspăt-inventatului joc social care ne-a ţinut de urât tot drumul...

 Pe google se spune că drumul Timişoara-Sighişoara se parcurge în 5h 30 min, dar nicăieri nu apare informaţia care ne anunţă că mireasa a pornit la drum cu o sanda neagră şi un papuc de casă, aşadar trebuie să oprim să îşi cumpere încălţări; nicăieri nu zice că vrem şi noi să vedem oferta de tricouri şi ce gust au salatele de la Kaufland Orăştie, sau alte asemenea apucături omeneşti...Aşa că am ajuns la cazare (o frumoasă pensiune cu piscină, mini-livadă de cireşe, căsuţe de lemn şi loc de pus cortul – după preferinţe) pe la orele 16.00, când şoferii noştri deja s-au aruncat literalmente jos în iarba proaspăt tunsă...

Am primit cum mare drag camera cu numărul 6 şi nici că mă pot plânge de altceva decât că paturile erau construite în aşa fel încât să rămână mereu o distanţă între ele...În rest, toate bune, frumoase şi funcţionale (inclusiv internetul wireless); mi-a placut că aveam multă lumină - cu 2 rânduri de geamuri, spre răsărit şi spre apus, iar toate cele din cameră erau moi, pufoase, colorate în nuanţe de portocaliu pană spre maro deschis, în ton perfect cu starea mea de spirit...

Seara cu numărul unu am împărţit-o între o scurtă plimbare în Cetate, pe semi-întuneric şi o cină „frugală” formată din sarmale la liber cu mămăliguţă, smântână şi ardei iute. Ca nişte copii cuminţi (nu ca rockerii nebuni) ne-am retras repede la nani, dar asta ne-a ajutat sâmbătă, când pe la 9.00 deja nimeni nu mai dormea. Noi, fetele, am deschis un salon de înfrumuseţare si împopoţonare pre-nuntă, iar băieţii şi-au găsit fiecare de lucru: 2 dintre ei la cafea în cetate, unul la nani prelungit, altul la cumpărături de diverse, altul cu aparatul foto după el peste tot...

 Una peste alta, am reuşit să întârziem 10 minute la biserică; era să uităm de vin, pişcoturi şi alte cele, dar preotul a fost „băiat fain” şi nu ne-a admonestat în niciun fel; fără a-mi da seama cum anume, m-am trezit în cadrul ceremoniei că joc rolul de sfeşnic uman, chestie nu tocmai uşoară pe tocuri de 15 cm, dar nici imposibil de dus la bun sfârşit. M-am bucurat ţinând lumânarea (la propriu)...că nu va trebui să îmi fac atâtea cruci, pentru că niciodată nu ştiu exact când trebuie şi deobicei înţeleg prost după inflexiunile vocale şi fac tocmai pe dos...Dar m-am simţit foarte bine printre nuntaşi, deoarece nici ei nu păreau „a fi duşi des la biserică”, adică nici ei nu ştiau exact ritualul şi ce trebuie făcut. Preotul sighişorean s-a dumirit şi el repejor asupra naturii gloatei strânse în jurul mirilor aşa că a decis să închidă cărţile sfinte şi ne-a vorbit din suflet, tuturor celor prezenţi la finalul ceremoniei. Fotografii de grup în faţa bisericii, poze cu picioare de gagici, fotoshooting cu mireasa la cetate şi alte asemenea au urmat.

 În programul „de voie”, am dat startul în şase oameni „la plăcinte-nainte” chiar în mijlocul piaţetei din Cetate, unde am consumat şi am votat aşa: locul 3: placintă cu nucă, locul 2: cheesecake şi locul 1 plăcinta cu lămâie - de consistenţa cremeşului, dar extrem de aromată, răcoritoare, savuroasă.

Mai apoi, patru dintre nuntaşi am ales o plimbare la cimitirul saşilor, deosebit întru totul şi rămas acolo ca un fel de vestigiu al culurii săseşti, mai ales că după 89 marea majoritate a conlocuitorilor din zonă au apucat drumul Germaniei sau al altor ţări europene. Am aflat că datorită vechimii şi frumuseţii acestui loc, Cimitirul din Deal a fost inclus în Patrimoniul UNESCO. Pietrele mormintelor sunt scrise cu numele a câte 2-3 generaţii, data naşterii şi a morţii, localitatea (unii au mai stat şi prin Mediaş, Orăştie, etc) şi foarte interesant, meseria practicată; fie că e vorba de un ofiţer de poştă sau un doctor inginer, primar al Sighişoarei anilor 1900 sau doar un farmacist, majorităţii le sunt scrise în piatră meseriile. Din loc în loc aici se găsesc bănci pe care te poţi odihni în caz de oboseală (am uitat să precizez – în cetate nu te poţi descurca pe tocuri nicăieri, tenişii fiind extrem de potriviţi ca încălţăminte pentru pavaj şi drumuri mereu urcătoare), bănci pe care este scris „în amintirea lui Rolf Schaser, născut 1915 în Sighişoara”, domn despre care nu am reuşit să aflu mai nimic de pe internet, dar care cred că a fost important la vremea lui. Încărcaţi de mesajele de pe cripte, dar şi obosiţi de atâta plimbare mereu în pante urcătoare sau coborâtoare am decis să ne tragem sufletul la una din terasele cetăţii, unde ne-am bucurat auzul cu diverse cover-uri pe ritm de jazz şi gustul cu afinată locală cu preţul de 3 lei “deţul”(adică cincizeciul, căci noi nu mai avem forţa străbunilor la băute)…

 

Seara, odată cu cheful rock-wedding am scos din cameră laptop-ul care cântă încet fără boxe ataşate, dar măcar ştie muzică bună (aveam pregătit un playlist cu rock, rock’n’roll şi alte asemena încă de acasă), am scos buna-dispoziţie în prim plan şi ne-am ţinut de chefuri…până spre zori, majoritatea concluzionând că nici măcar nu şi-au fi putut imagina că sunt aşa de sociabili. Şi da, aşa este: nu am avut manele şi nici muzică populară; nu am furat mireasa (cineva a propus un furt al mireului, eşuat însă şi acesta); nu am văzut pojartierul miresei şi am servit cu mare drag gulaş la ceaun, neuitând să închinăm mereu (dar sincer, de la suflet la suflet) pentru A&A, dragii noştri prieteni! 

 

Ce am învăţat la Sighişoara şi pe drum, într-un scurt rezumat:

1.                          glumele homofobe sunt inepuizabile şi extrem de distractive dacă nu le iei în serios;

2.                          poţi găsi în Sighişoara cazare ieftină şi bună (am uitat să vă zic, cu cortul e doar 15 lei/persoană, la căsuţete de lemn 25 lei)

3.                          sunt şi alţii ca tine care să nu se descurce într-un anume domeniu, cum ar fi cel religios – cu toate ritualurile şi crucile de făcut

4.                          ceva care poate suna macabru în primă instanţă se poate dovedi a fi extrem de frumos

5.                          poţi bea cu 3 lei „deţul” şi poţi mânca cu 15 lei pizza în Cetatea Sighişoarei.

6.                          se poate face nuntă rock, fără restricţii şi apucături ancestrale, dar cu o singură regulă: să ne simţim bine!