Muzica românească de top, între manele şi...nimic!

Trebuie să recunosc sincer că sezonul rece nu mă încântă deloc...pe lângă faptul că sunt friguroasă din cale-afară, dorm mult mai mult decât ar trebui, nici evenimente nu se întâmplă prea multe...De altfel, mulţumită tehnologiei de care nu ducem lipsă în acest secol, m-am şi gândit la o soluţie ingenioasă pentru friguroşi, inspirată din viaţa urşilor: iarna hibernare, vara de toate!
Cam pe la mijlocul lunii noiembrie (adică acuma) am putea să ne luăm "la revedere" de la prieteni, rude, etc şi să ne reîntâlnim prin aprilie, când vremea e mai blândă deja (iată şi motiv de party!) cu forţe proaspete şi chef de toate cele. Scutim astfel cheltuielile de iarnă: pui centrala pe auto la o temperatură acceptabilă, cât să nu te dezveleşti sau să tremuri în somn, nu mănânci toate "porc-ăriile" tradiţionale, nu cheltuieşti prea mult cu sărbătorile de iarană întotdeauna over-rated, nu consumi benzină, curent, gaz, etc decât pentru căldurica din apartament, afacerea devenind una de tip win-win (cheltuieli puţine, timpul trece "ca prin vis").

 La concluzia că cea mai bună chestiune de făcut e să dormi am ajuns şi în urma unui scurt studiu asupra canalelor TV, unde bineînţeles că nu mai e nimic de văzut de foarte mult timp. Sunt la moda acum concursurile de talente, cu tot felul de jurii în care sunt implicaţi tot felul de oameni care fie nu au ce căuta în aria muzicală, de dans şi/sau umor, fie se prostituează pur şi simplu, exact ca şi faimoşii noştri actori care se văd zilnic prin telenovele (partea mea favorită e cea în care se laudă reciproc cu multă miere şi lapte). Mergând cu paralela mai departe, totuşi actorii noşti buni şi foarte buni activează şi în zonele de cultură: piese de teatru puse în scenă naţională, filme care încep să fie din ce în ce mai bune, în timp ce artiştii din sectorul muzical se limitează la tot felul de manele (pop, disco, latino, rock chiar, de ce nu?) fără a mai căuta un refugiu în muzica adevărată. Vorbesc aici despre oameni care au urmat Conservatorul, oameni care cântă la pian, vioară, etc., dar care se complac într-o viaţă de "artist" împărţită între nunţi de baştani şi Zilele Oraşului X, unde sunt plătiţi cât nu face. Majoritatea artiştilor străini sunt implicaţi în mai multe proiecte, care de care mai interesante şi mai diferite.
 Primul exemplu ce îmi vine în gând e unul din zona mainstream şi anume Dave Grohl - unul din cei mai bogaţi artişti ai momentului pe plan internaţional (locul 11 conform Celebrity Net Worth), care după experienţa Nirvana a completat tobele cu aproape toate celelalte instrumente în proiectele sale: în Foo Fighters primul demo l-a făcut singur, apoi s-a apucat de Probot (proiect heavy metal), Them Crooked Vultures (alături de John Paul Jones de la Led Zeppelin şi colegul din Queens Of The Stone Age, Josh Homme), Killing Joke şi încă vreo trei colaborări: Tenacious D, Slash, Tom Petty and the Heartbreakers. Adevărul e că nu îmi permit să visez la aşa ceva pe plan naţional, dar pe lângă multele muzici de tot rahatul ar putea ca cei despre care îmi imaginez că vomită înainte de a se urca pe scenă şi nu ascultă acasă niciodată ce au înregiostrat în studio să se mute măcar pentru câte o zi pe săptămână într-un garaj şi să se pună pe cântat!