Interviu în exclusivitate: Blitzkid despre viaţa în turnee, dăruire şi scindarea bandului

Istorie
Blitzkid, una din cele mai cunoscute trupe de horror punk actuale s-au format în Bluefield, în iarna lui 1997. În momentul în care trupa s-a închegat şi implicit şi piesele lor, ei au început să concerteze în mod constant peste tot în SUA şi în străinătate. Bandul este condus de Argyle Goolsby şi TB Monstrosity de la înfiinţare şi până în prezent.
De-a lungul anilor, Blitzkid s-au bucurat în lumea underground de aprecieri pentru munca neîncetată, pentru coerenţa show-rilor live, evoluând din ce în ce mai mult cu fiecare lansare de album, dar şi dovedind continuu dăruire publicului.
Blitzkid au cântat in mai toate statele din SUA, precum şi în multe din Europa, notabile fiind şi prezenţele lor constante la festivaluri cunoscute, ca M'era Luna, Rock My Ass, Endless Summer, Summer Breeze sau WGT.
La show-rile Blitzkid nu există nici o separare între trupă si fanii săi - vă puteţi aştepta ca acesta să fie un catharsis de emoţie, intensitate, dar şi o exorcizare vizibilă prin muzică.

 
Prezent
În februarie 2012 trupa a anunţat desfiinţarea lor ca Blitzkid, lucru ce este planificat pentru sfârşitul anului 2012. Glumind, ei spun că până şi maiaşii au prevăzut acest lucru în calendarul lor.
Am tras de toate “sforile” de care am dispus (adică mulţumesc Paul pentru intermediere) şi cu o oarecare întârziere cât se poate de scuzabilă (tatăl chitaristului lor a suferit un atac de cord şi întregul turneu era să fie compromis, în plus au avut ceva probleme legate şi de merchandise-ul pentru Europa) am încercat să aflu câte ceva de la această formaţie cu 15 ani de experienţă pe scenă, într-unul din ultimele înterviuri pe care ei le vor acorda ca band:

În paşi de dans cu nemţii goi
Pentru că mie mi s-a părut un lucru mare să pot vorbi (chiar şi în scris) cu Blizkid, una din trupele aflate în top 5 horror-punk internaţional şi pentru că ei au considerat ok momentul promovării lor şi a concertului de vineri, 19 octombrie 2012 din Gambrinus (Cluj-Napoca, în deschidere Raizing Hell, singura trupă horror punk autohtonă), în primul rând am făcut um mic schimb de amabilităţi (cu mulţumirile de rigoare), după care am trecut direct la momente memorabile de pe scenă, cu atât mai mult cu cât Blitzkid sunt prin excelenţă o formaţie de spectacol, nu neapărat de studio:
„Wow, există atât de multe poveşti pe care aş putea să vi le spun! S-au întâmplat atât de multe momente interesante pe scenă încât am putea scrie o carte numai cu ele. Aşa ca am să îl aleg pe primul care îmi vine în minte şi am să vă spun despre un concert din Germania: doi tipi din public au decis să se dezbrace în pielea goală şi să se bată. După ce şi-au începlinit dorinţa, împrună au decis să devină cei mai buni prieteni au dorit să danseze pe scenă cu noi, deşi erau încă goi”.


Marele dar al muzicii: transcende dincolo de culturi locale, limbi vorbite sau obiceiuri
Despre mult discutata temă a diferenţelor între publicul despărţit de ocean, Blizkid spun:
„Există cu siguranţă o mulţime de diferenţe între publicul din Europa şi din America, dar ceea ce îi leagă între ei şi ceea ce împărtăşesc cu noi este dragostea pentru muzică. Din punctul meu de vedere, acesta este cel mai tare sentiment din lume! Un american s-ar putea să stea undeva în partea din spate a clubului şi să dea uşor din cap în linişte pe rtimul muzicii, în timp ce un finlandez se poate decide să se îndrepte spre miezul evenimentelor pentru a-şi exprima entuziasmul prin dans şi poate şi mosh. Privind din exterior, ei sunt la fel de preţioşi pentru noi. Acesta este marele dar al muzicii: transcende dincolo de culturi locale, limbi vorbite sau obiceiuri. Oricui îi place să se distreze, iar rolul nostru e să fim dedicaţi total audienţei”.

Din 24 de ore pe zi, într-un band momentele glorioase se comprimă într-un spectacol de o oră sau poate chiar mai puțin
Si pentru că a venit vorba despre audienţă şi dedicarea pe care Blizkid, o trupă care respectă vechea „ordine” horror punk cu meldiocitatea specifică lor, m-am gândit că ar fi bine să îi întreb detalii despre viaţa rock’n’roll:
„În primul rând, aceasta este una dintre cele mai dificile joburi pe care le  puteţi avea.Pe de altă parte, este de asemenea una dintre cele mai pline de satisfacţii. Dar secretul –fie că e vorba de succes  sau eşec - este motivaţia pe care o ai. Totul stă  în modul de abordare al situaţiei.  Dacă aveţi de gând să faceţi acest lucru numai pentru faimă şi glorie, aşteptaţi-vă din start la dezamăgire. Nu e nimic în neregulă cu faima sau gloria, dar asta doar în cazul în care aţi câştigat-o cinstit.Nu există o cale uşoară. Pur şi simplu se întâmplă: combinaţia potrivită de muzică scrisă din inimă să fie auzită de oameni cu inima deschisă".  

"În concluzie, dacă ai ajuns faimos, foarte bine pentru tine. Asta probabil înseamnă că ai muncit din greu, că ai condus nopţi întregi, că ai servit mâncare proastă,  că ai pierdut aniversarile celor dragi sau chiar şi înmormântările  pentru a cânta undeva în mijlocul pustietăţii pentru 5 persoane. Şi încă vrei să o faci din nou. Sacrificiul este un cuvânt care l-aş folosi pentru a descrie ce înseamnă să fii într-o trupă. Oamenii care îi acuză pe muzicieni  că ar avea o viaţă uşoară sunt cu siguranţă neinformaţi. Există 24 de ore într-o zi şi într-un band momentele glorioase se comprimă într-un spectacol de o oră sau poate chiar mai puţin. Restul de 23 de ore sunt împărţite somn, mâncare,  a sta într-o dubă umăr la umăr cu 5 tipi urât  mirositori şi multe altele. A fi membru într-o formaţie e o treabă pe care trebuie să o abordezi cu dragoste, altfel te va distruge.”

Iată că aici am găsit momentul oportun pentru a-i întreba pe Blizkid dacă au vrut vreodată să renunţe la acest stil de viaţă şi care sunt soluţiile pentru reîncărcarea bateriilor:
“Când ne aflăm în turneu zi de zi totul devine un exerciţiu de epuizare. Distanţe mari, trafic, zboruri lungi şi timp irosit în aeroporturi; ne-am pierdut, am dormit pe podea în bucătărie... Aceste lucruri fac parte din viaţa de zi cu zi. Într-un fel ciudat  cred că e bine că lucrurile stau aşa. În cazul în care s-ar fi întâmplat rareori, trupul şi mintea nu ar fi rezistat. E întotdeauna greu să fii departe de casa ta, familia ta şi de cei dragi, poate chiar şi de patul tău... dar de asemenea, lipsa acestor lucruri de fapt ne ajută pentru a le aprecia aşa cum se cuvine, astfel încât rezultatul pe care îl avem să fie un plus de energie şi inspiraţie de acasă, motivul pentru care putem trece mai uşor prin vremuri grele”.

Dacă Blitzkid nu oferă 110% pe scenă, atunci Blitzkid nu există.
Apropos de momente grele, mi-am amintit de anunţul care spune că Blizkid se vor despărţi după acest turneu, aţa că i-am întrebat dacă e adevărat:
„Motivul pentru care ne separăm este pentru că încercăm acum să fim responsabili. E foarte greu pentru o trupă să ducă în spate 1 an ca al nostru, darămite cei 16 pe care îi avem noi. Viaţa schimbă responsabilităţile oamenilor şi atunci când trebuie să le dai curs, unii cred că aceştia s-au schimbat interior. Dar nu este întotdeauna aşa. Şi în nici un caz nu aşa arată situaşia noastră. Suntem încă în angajamentul numit Blitzkid şi iubim tot ce am creat de-a lungul timpului. Mai mult decât orice ne-ar plăcea să continuăm a cânta până în ultima zi a vieţii. Dar adevărul este că după 16 ani, viata ne-a creat noi responsabilităţi, cum ar fi carierele şi familiile noastre proprii. Noi nu putem fi  ca  o trupa care merge pe scenă şi oferă 50%. Dacă Blitzkid nu oferă 110% pentru fanii lor în spectacolele lor live, atunci Blitzkid nu există. Deci, chiar dacă o mulţime de fani sunt dezamăgiţi de scindare adevărul e că intentia noastră e de a face cel mai bun lucru pentru ei. Vom fi mereu recunoscători fiecărei persoanecare a dat trupei noastre o şansă şi un loc în viaţa lor”.
Revenind la prezentul acut, în final am aflat câte ceva pentru şi despre români:
„Suntem foarte incântaţi de a avea şansa de a vizita România. Aceasta a fost întotdeauna o dorinţă pentru noi - să călătorim şi aici şi ne bucurăm că avem în sfârşit această ocazie. Aşteptăm cu nerăbdare să ne întâlnim fanii, dar şi şi să ne facem alţii noi. Suntem siguri că va fi o experienţă pozitivă pentru noi. LIVE THE HORROR!”

http://www.youtube.com/watch?v=rSJTFMjs7gI&feature=player_embedded