Cum să te distrezi cu 25 de lei două zile sau început de weekend cu ska, raggae şi punk în Timişoara

Demultişor nu am mai avut parte de concerte în verde-galben-roşu în urbea de pe Bega, plus o nouă apariţie concertistică a prietenilor noştri de la Haos, asta ca un premiu special pentru ziua de vineri. Dar, să le luăm pe rând:

Joi în Life-Pub concert East Roots

 Cu toate că n-aş putea zice că e chiar genul meu de muzică, East Roots au ceva...rădăcinile ska-raggae şi pozitivismul ce emană din muzica lor sunt recomandate pentru o seară de joi, aşa cât să ne ţină în priză şi pentru ziua de lucru de vineri.

Am aflat despre East Roots că s-au format în 2009 la Bucureşti, se află în acest moment în turneu de promovare a albumului „From The East To The West”, iar muzical vorbind, băieţii ăştia doresc să cucerească lumea îmbinând mai multe genuri: Drum & Bass, Reggae, Ska, Dubstep şi Dancehall cu pasaje de sitar…Ca minus în cercetările efectuate de mine aş preciza că site-ul trupei e sărăcuţ şi neactualizat, însă cei dornici să îi asculte au câteva variante pe youtube care se aud chiar bine, iar pe site-ul trupei cateva extrase de album.

Dacă v-am stârnit interesul vă mai zic doar că East Roots pot fi văzuţi/ascultaţi joi, 24.05.2012 de la ora 21.00 în Life-Pub, biletul de intrare fiind de 15 lei (preţ în care ar fi intrat după umila-mi opinie şi o trupă în deschidere sau măcar un after party tematic).

 

Vineri in Daos – Rehab Nation şi Haos!

Clujen-jamaicanii de la Rehab Nation (ska-punk-raggae) ne invită vineri, 25.05.2012 la un show de excepţie pentru care e musai să ne luăm “teneşii” cu pătrăţele!

Band-ul ce îmbină cu succes “a mix of punk, folk 'n' roll, ska and alcohol” a apărut în 2010, au deja un album la activ (International -2011 – la cunoscuta şi omniprezenta “casă de discuri” Do It Yourself). Rehab Nation au cântat în 2011 in România şi Ungaria, au urcat pe scenă la Peninsula (Târgu-Mureş) şi au participat la IRAF. Pentru anul acesta deja a apărut confirmarea pentru Peninsula 2012, au câştigat ediţia transilvăneană a Battle Of Bands şi se află în acest mini-turneu mulţumită căruia îi putem vedea şi noi .

În deschidere vom putea vedea pentru prima oară anul acesta formaţia vocal-instumentală Haos (după cum le place să se auto-intituleze), cea pe care o aşteptăm mereu cu drag când e nevoie de o gură de punk sănătos cu tot cu distors. Haos au mai apărut anul acesta şi la festivalul Liceului de Arte, unde am auzit că au făcut o figură frumoasă.

Şi pentru că la Daos se lasă cu haos (de data asta cu “h” mic), avem parte pentru vineri şi de AFTER PARTY DJ SET TCR (Trei Ceasuri Rele): ska, punk, punk`n`roll, hc, psychobilly în toate formele şi sound-urile până în zorin de zi!

Important de ştiut: ora de începere a manifestărilor culturale este 22.00, iar biletele le găsesc extrem de atrăgătoare la doar 10 lei.

TIMROCK 2012: 19 trupe confirmate cu 30 lei biletul/zi la Muzeul Satului!

De la TIMROCK (A)L!VE la TIMROCK FESTIVAL
Aşteptam să scriu materialul acesta de când am aderat la grupul TIMROCK (A)L!VE de pe facebook, adică de vreo jumătate de an...Totul a început la iniţiativa Pandora, rapid însă alăturându-se şi alte persoane şi personalităţi rock, dintre care îl amintesc pe Marius Giura, "tatăl" festivalului de la Gărâna. De aici încolo s-au întâmplat multe...din păcate cele mai multe au fost discuţiile pe variate teme în cadrul grupului. Cu greu însă, iată că proiectul s-a concretuzat şi de câteva zile avem un nou grup, TIMROCK FESTIVAL.

PUŢINĂ ISTORIE TIMROCK 1981-2012
Pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu acest nume, TIMROCK a fost un festival ce a apărut înainte de Revoluţie (mai exact prin 1981) şi care a dispărut subit, unii preuspunând că marile nume au plecat (la Bucureşti sau în străinătate), alţii că nu mai erau motive de manifest...Fostul organizator al evenimentului (Ionel Marchiş) şi-a exprimat deja în presă bucuria legată de încercărea de a reînvia festivalul, însă şi anumite temeri legate de mesajul transmis iniţial de către festivalul TIMROCK, unul care se vroia de prietenie şi o eventuală posibilitate de a crea un festival tip concurs, dovadă în acest sens fiind şi logo-ul "Daţi păcii o şansă".

Cu toate că organizatorii recunosc că vremurile şi condiţiile sunt altele, festivalul va avea un line-up interesant, anul acesta fiind vorba numai despre formaţii româneşti, iar pentru ediţiile viitoare e posibil să vedem şi străini pe scena TIMROCK (aşa cum personal tare mi-aş dori...).

Celelalte Cuvinte - trupă de succes a vechiului TIMROCK

LINE-UP PE ZILE TIMROCK 2012
După discuţii seculare ce au durat câteva zile, organizatorii au găsit ca spaţiu propice Muzeul Satului, iar perioada festivalului va fi 6-8 iunie, biletele fiind de 30 de lei (dacă e să ne luăm după presa locală).
Iată cum s-au "aliniat" lucrurile în privinţa band-urilor prezente la manifestare:

6 IUNIE 2012:
AIM (1997, Jimbolia, hard rock 80, cu o viaţă a trupei asemănătoare cu cea a festivalului în sine)
DESANT (2010, Timişoara, hard/n/heavy cu puternice influenţe Cargo, concept Alin Achim şi Mihai Dobrescu)
EGOCENTRICS (2007, Timişoara, psychedelic rock, mai multe despre cel mai recent concert aici: http://punkdelux.blogspot.com/2012/05/seven-that-spells-sonebride-egocentrics.html )
ARPY KAITAR & EFFECT (Timişoara, blues-rock in colaborare)
IMPLANT PENTRU REFUZ (1996, Timişoara, Metal/Hardcore/Rock cu 6 albume la activ şi mare priză la public)
VIŢA DE VIE (1996, Bucureşti, remarcabil albumul 1999 - Fenomental, 2000 - clipul "Vino la mine" şi 2012 - specacol acustic aniversar despre care critica de specialitate are numai păreri bune)

7 IUNIE 2012:
TOXIC (2004, Timişoara, hard-rock cu iz de anii 80-90)
STONE FICTION (2000, Timişoara, Nu-metal/Deathcore/Metalcore conform wickipedia)
PANDORA (2010, Timişoara, iniţiatorii acestui festival, în forma sa din 2012)
BURNING TABLE (2011, Timişoara, mai multe detalii recente aici: http://punkdelux.blogspot.com/2012/05/joi-seara-muzica-de-ars-masele-sau.html )
BIO (iniţial o "ciorbă" de trupe timişorene după cum zice critica, dar care sper că o să-mi cânte La Mulţi Ani! la 12.00 noaptea sau măcar cover-ul ăla meseriaş după Annie Lennox...oricum faini băieţii)
COMA (2000, Bucureşti, Indie - cred că era nevoie şi de "felia" asta)
MIRCEA BANICIU (despre care n-are rost să vă zic, cine îl iubeşte îl şi apreciază aşa cum e, fără alte info)

8 IUNIE 2012:
SANCTUAR (2004, Timişoara, heavy-metal cu sound de anii 90, cu un public ce i-a urmărit cu interes mereu)
MIRCEA BUNEA TRIO (sau doza de jazz-blues de care avea nevoie festivalul ăsta)
CHIROPTERA (2011, Timişoara, metal-rock, probabil cel mai draguţ site văzut azi de mine: http://chiroptera.ro/ )
STEPAN PROJECT (trupă ce activează în Timişoara încă din 1996, din care fac parte artişti de valoare şi despre care nu are sens să scriu mai multe)

Ca o ştire de ultimă oră, menţionez că alături de toate numele de mai sus vor concerta încă 2 trupe pe care mulţi doresc să le (re)vadă: GRIMEGOD şi IRIS.
Ce se întâmplă fain la festivale şi mi-a plăcut foarte mult la Muzeul Satului e că poţi sta la terase. Dacă trupa de pe scenă nu îţi este pe plac, nu e nicio problemă: numai bine îţi poţi lua o bere şi îţi poţi osteni oasele până începe partea aia care-ţi place! La cine o să fiu eu spectatoare în primuil rând şi când voi merge în pauza de "terasă" veţi afla în articolele următoare!

Seven That Spells + Stonebride + The: Egocentrics = cel mai bun concert din ultimii 2 ani!

Egocentrics

Joi seara, la Daos, căci unde altudeva poţi strânge 199 de oameni, toţi iubitori de rock, s-a întâmplat cel mai bun concert de anul acesta din Timişoara: SEVEN THAT SPELLS + STONEBRIDE + THE :EGOCENTRICS, cu mulţumiri pentru Kamifuzzy Rockevents  şi Torso Booking.Organizatorii ne-au anunţat frumos, pe pagina evenimentului, că toată treaba va începe la  21.30 şi se pare că de data asta au reuşit timişorenii noştri să se adune la ora promisă.

Egocentrics

THE :EGOCENTRICS au deschis seara în cunoscutul lor stil prin care reuşesc de fiece dată să ne poarte în lumea reveriilor de tip stoner, cu sound-uri bine lucrate şi proiecţii vizuale de o înaltă calitate. Aveam oareşce emoţii legate de ei, încă nu îl vazusem în acţiune pe noul lor tobar, Mihai Toma (fosul lor inginer de sunet şi componentul "nevăzut" din formaţie, care a ajutat cu vocea pe "Sink or Swim"). Vechi-noul Egocentric s-a descurcat de minune, în ciuda vocilor temătoare care şi-au exprimat îndoielile şi pe pagina de facebook a band-ului. Trio-ul Tom & Jess & Brenn au prezentat publicului avid de psyhedelic rock cu accente jazz (după cum s-au clasificat singuri) noul lor album, "Center of Cyclone" (apărut pe 5 martie şi probabil inspirat de cartea omonimă a lui John C. Lily - un domn fiziciano-filosofo-scriitor care în volumul omonim vorbeşte despre experienţa sa legată de LSD), precum şi piese mai vechi, vraja momentului constând în pasajele libere, care de fiecare dată sună într-un mod plăcut, altfel.

Stonebride 

Pe scenă au urcat mai apoi zagrebienii STONEBRIDE, aducând un alt tip de energie, provenita din combinaţiile de psyhedelic cu blues "colorat", alternative, tente de trance şi progressive rock. Cu trei albume la activ si un material în pregătire, cei 4 magnifici Stonebride au reuşit joi seara să ţină publicul aproape, deşi o oarecare doză de oboseală se simţea în aer. Timişorenii noştri, greu de scos din case la concerte şi mai ales în timpul săptămânii de lucru, au primit cu mare drag episodul Stonebride, însă consider că într-un alt context, în care ei ar fi fost cap de afiş, s-ar fi putut evidenţia cu mult mai bine în ochii, sufletul şi memoria publicului.

Stonebride

Seven That Spells

SEVEN THAT SPELLS au urcat ultimii pe scenă, dar primele riff-uri de chitară i-au adunat rapid pe toţi cei prezenţi în faţa scenei, ca şi cum ar fi fost nefiresc ca fiecare dintre noi să fi fost în altă parte decât acolo, primind valuri imense de energie. Într-un stil psyhedelic modern, chiar agresiv uneori, cei trei (tot) zagrebieni reuşesc să combine atitudinea unor ritualuri vikinge cu cea a viitorului secol XXIII, din care ei spun că s-au întors pentru a schimba plictisitoarea istorie a rock-ului, altfel mort deja...Mi s-a întâmplat deseori, ascultând muzici de acest gen să simt că temele abordate nu sunt suficient exploatate de muzicieni, deseori anumite părţi rămânând suspendate în neant. În cazul Seven That Spells situaţia a fost cu totul diferită: temele muzicale bine legate împletesc imaginaţia cu realitatea, avem de-a face cu vise frumoase ce se perindă în mintea fiecăruia, dar şi acţiune  dusă la limite şi chiar dincolo de ele. "Too wierd to live, too rare to die" este o bună autodescriere a acestui band, ca şi cuvintele care îi inspiră: "Other bands play, we fucking slay!" Sufletul bandului este cu siguranţă Niko Potocnjak, care ca prins în transă a cântat cu tot ce îi era aproape, berea şi tălpile devenind pene de chitară, numai bune de exploatat în scopuri muzicale. Niko e omul care nu are nevoie de microfon când se adresează publicului, e cel care e peste tot pe scenă, inepuizabil, amuzant, apropiat. 

Seven That Spells

Cu greu s-a încheiat concertul, căci toturor ne-a picat la suflet, iar pentru a păstra atmosfera, petrecerea a continuat cu A Night Into The Void, un nou concept psyhedelic ce doreşte a promova stilul heavy-psyhedelia a stoner-desert rock-ului, într-o combinaţie de muzici atent selecţionate din anii 70 pâna în prezent, cu proiecţii şi animaţii conexe. 

Seven That Spells

Una peste alta, în sectorul concertelor "nebune" n-am mai simţit atâta energie, atitudine şi dinamism din 2010 de la concertul Secret Chiefs 3/ FAT 32 / Congo for Brums şi nu pot să îmi doresc decât să ni se întâmple cât mai des asemenea episoade.

Fenomen muzical cehesc: Mighty Sounds in Tabor; anul acesta 13-15 iulie 2012!

Introducere în acţiune – remembrer 2011

Anul trecut, tot în vară şi tot cu prietenii de la Trei Ceasuri Rele am decis să ne deplasăm în Cehia pentru 3 zile de rock’n’roll desfăşurate în cadrul unuia din cele mai prestigioase festivaluri de gen din această parte a Europei. În perioada 15-17 iulie am văzut o serie de trupe, care de care mai interesante, dintre care menţionez câteva nume: „Anti – Flag” (USA) – o trupă care nu ne-a impresionat în mod deosebit, Bob Wayne and the Outlaw Carnies (USA) – trupă pe care o recomand cu tărie, mai ales în variantă live, The Casualties, (USA) - Punk as Fuck  şi no funking comment, exceptionali băieţii; The Creepshow, (CA) - Punk n Roll si energie vie ce nu a ţinut cont nici de ploaie, nici de vânt; Demented Are Go (UK) - psychobilly – momentul în care toate spiritele s-au dezlănţuit; The Dreadnoughts, (CAN) - melodios punk-ul se combina cu celtic; Dub Pistols (UK) - dub, reggae, punk, ska, hip-hop - rock´n´roll on the dance floor cum s-ar zice; The Koffin Kats, (CAN) – pe înserat, o noua doză bună de psychobilly; Madball (USA) –şi porţia perfetă de hardcore adevărat, made in New York; Pipes And Pints (CZ/USA) – cei care întotdeauna ne vor impresiona cu “suflătoarele” lor pe ritmuri de punk celtic, Sarah Sin (CAN) – în afară de Creepshow, fata asta a vrut să ne arate sufletul în concertul ei separat de Country Folk, excepţional de altfel; The Skatalites, (JAM) – veniţi clar pentru un spectacol 100% ska, la fel ca si The Toasters, (USA). Una peste alta, trupe bune şi foarte bune in 2011! Condiţiile de campare au fost ok, terenul e bun pentru corturi şi spre deosebire de alte festivale aici eco-toaletele puteau fi clasificate între „acceptabil” si „ok”, iar zona de „cortiţării” bine delimitată, în traducere se putea bea bere „la liber”, de la alimentara ce a rămas fără bere pe stand în cel puţin 2 din cele 3 zile de festival; în festival preţurile nu au fost exagerate, dacă e să te limitezi la bere şi mâncare „in fugă”. Tabor-ul este un oraş destul de mic şi cu oamenii prietenoşi, care doresc să te ajute oricând chiar dacă nu vorbesc decât ceha, dar cam atât despre anul trecut...

Ce ni se promite in 2012

Biletele la Tabor costa 34 de euro în acest moment şi se vor scumpi la 37 de euro cu începere din 1 iulie; putem achiziţiona bilete prin reţeaua Eventim, sau direct la faţa locului:

http://www.eventim.cz/tickets.html?fun=erdetail&affiliate=PNI&doc=erdetaila&erid=697044&language=en

The Meteors (UK – band ce a apărut ca reacţie la mult prea lina muzică rockabilly, iar acum sunt recunoscuţi drept „Kings of Psychobilly”)The Bloodsucking Zombies from Outer Space (horrorpunk austriac, band înfiinţat in 2002) şi Crimson Ghosts (nemţii horrorpunk cu episoade „spooky, catchy balads”) sunt cei mai proaspăt confirmaţi pentru 2012! Pentru doamne şi domnişoare avem în ofertă 6 kilt-uri adevărate purtate de The Real McKenzies, canadienii ce s-au gândit la o mixtură între rock, punk, şi folk plus ceva whiskey direct de la band; pe elveţienii de la The Peacocks îi voi aştepta în mod special undeva în primele rânduri pentru că nu în fiecare zi ne este dat să cunoaştem trei băieţi şi frumoşi şi talentaţi şi bine-îmbrăcaţi; Din sectorul hardcore sunt confirmaţi pentru Mighty Sounds 2012 Biohazard, despre care nu cred ca e necesar să vă zic prea multe...

Întregul line-up pentru 2012 il puteţi consulta aici, la fel ca si piesele de succes a band-urilor ce vor canta anul acesta la Tabor:

http://www.mightysounds.cz/en/lineup/

 

Transilvania Tattoo Expo – needles and fun la Sibiu

Koffin Kats - Sibiu 2010

Îmi amintesc ca ieri de prima ediţie Transilvania Tattoo Expo la care am participat (care era de fapt a doua organizată în Sibiu, după cea din 2009, în aer liber). O undă de mare drag mă cuprinde amintindu-mi că atunci a fost pentru prima dată când m-am simţit prea puţin tatuată (cu cele cateva a mele, unele chiar la vedere) comparativ cu oamenii din jurul meu. În 2010 am fost împreună cu prietenii noştri de la Trei Ceasuri Rele ce au avut şi un stand cu tot felul de punk, psycho si rockabilly stuff, de la tricouri la rochii de gala, de la bocanci la curele ţintate, aşa cum se şi cuvine să gaseşti la astfel de manifestări. Gazdele de la Tansilvania Tattoo, oameni extrem de calzi şi prietenoşi, au reuşit sa treaca peste toate hop-urile organizatorice astfel încât participanţii si spectatorii s-au simţit grozav.  

James din Ungaria si Takami din Japonia au fost vedetele incontestabile, mai ales că cel din urmă a realizat pe parcursul unei întregi zile un spectaculos tatuaj în stilul său pe un spate generos de bărbat bine. Tot din 2010 aş menţiona concertele cu Cowboy and Corpses si Koffin Kats, desfăşurate la finele expoziţiei şi care ne-au uns la suflet…

   Cum toate au fost bune şi frumoase am decis că in 2011 trebuie mers din nou, însă de data asta era vorba şi despre un tattoo, mai ales că acum ştiam exact despre e este vorba. Am studiat eu mult şi bine (aproximativ 6 luni înainte de întâlnire) “piaţa” artiştilor ce urmau a se desfăşura si am ales Bio Art Tattoo, pentru ca Răzvan chiar “bate bine” şi-mi împărtăşeşte pasiunea pentru Dali. Aşa a apărut un ceas curgător pe mâna mea dreaptă, ceas care nu m-a făcut să mă simt mai tatuată ca anul anterior pentru că pe aici se perindau oameni cu tatuaje mari şi serioase, lucrări ce parcă ieşeau din piele în combinaţii de culori şi modele care-mai-de-care mai frumoase şi mai deosebite ca stil şi poziţionare. Ce mi-a plăcut cel mai mult in 2011 (în afara de Victor Portugal şi Robert Hernandez, vedete absolute printre artiştii prezenţi) au fost after-party-urile, unde ne-am întâlnit cu  prieteni din Timişoara, Braşov, Bucureşti şi am reuşit să creăm noi legături cu tatuaţi şi tatuatori.

Portrait - by Victor Policheri

Dali Clock -Răzvan BioArt Tattoo

True until Death - by Pablo Martinez

Music - made by Paul (Poly Tattoo)

 Iată că am ajuns şi in 2012 cu speranţe şi programare bifată La Astrid, o frumoasă artistă venită tocmai din Norvegia pentru a pune pe piele idei vesele in format old-school; alături de ea vor participa alţi 57 de tatuatori de pe 3 continete, dintre care îi menţionez pe: Don Fat (Spania), Benjamin Moss (SUA), John Montgomery (SUA), Tony Mancia (SUA), Cristian Benvenuto (Argentina), Miranda Israel (Mexic), Mana Tahititatau (Noua Zeelandă) precum şi românii noştri de frunte: Ovidiu şi Adda (organizarorii de la Transilvania Tattoo), Marius Jucan (Napoca Ink Tattoo), Razvan (BioArt Tattoo), Attila (Bizzzart Tattoo), Fish Adrian (Fishtattoo), precum şi mulţi alţii. Ne sunt promise câteva concerte cu diverse tribute band-uri, workshop-uri si galerii cu vânzare de pictură şi grafică. Voi reveni cu programul pe zile în momentul în care acesta va fi facut public, ştim deocamdată că numele de acest an este “Updated by Rock” până atunci însă vă las să verificaţi singuri detaliile pe pagina  gazdă a evenimentului: http://www.tattooexpo.ro/index.php?current_page=home

Afiş Transilvania Tattoo 2012

 

Joi seară - muzică de ars masele sau Burning Table şi Mere la Daos

Joi seara...eheee...pe vremuri...cluburile erau pline-ochi la serile “studenţeşti” organizate mai prin tot locul...În 2012 lucrurile însă par schimbate căci la jumătate de oră după 21.00 (ora anunţată de începere a concertului) Daos-ul era semi-nud, adică puteai număra uşor clienţii de la mese ca fiind nesatisfăcător de puţini; în fine, după o bere revigorantă pe căldurile ce tocmai au dat buzna in vieţile noastre iată că începe şi concertul mult aşteptat în prezenţa a...hai să zicem...50 de rockeri. Parcă aparţinând unui cult super-secret, publicul e cam acelaşi mereu, concertele devenind bune momente de a te mai vedea cu vechi cunoştinte, prieteni sau chiar rude şi de a mai schimba o vorbă-două cu persoane interesante din mediile rock sau chiar sa guşti o gura de Tsingtao, cea mai populară bere chinezească la 640 de ml…

Pe scenă urcă uşor după ora 22.00 trupa Mere, care între noi fie vorba chiar “mere”! De notat puncte pozitive şi negative: prezenţa scenică bună şi comunicarea cu publicul impecabilă a vocalului Mark Huţiu; chitară bună, dar intermezzo-uri nu tocmai inspirate (mai ales cele repetate) aparţinând lui George "Mânuţă" Stoica; un instrument extrem de ciudat dar care am aflat ca „ştie” 3 octave, a băsarului Victor Slama şi nu în ultimul rând declaratul băutor de bere cu six pack-ul la purtător, Mihai Stroia, care se pricepe bine în a bate...la tobe; de reţinut din repertoriul Mere piesa cu nr. 1 de aseară şi anume “Vreau sa fiu javra ta” după Iggy Pop; una peste alta, dacă e să reducem din tentele progresive de anii 90 şi să adaugăm ceva mai mult timp pasajelor de tip “cojones” băieţii aştia ar avea ceva de zis! Şi lucrul ăsta nu îl spun doar eu ci şi câştigarea competiţiei din 2011 “The Bands Battle” Arad.

Burning Table au venit cu o viziune diferită ce cuprindea mai multe întrepătrunderi a sub-genurilor şi genurilor abordate, o combinaţie uneori uşor stranie de space rock, progresive rock, blues, funk şi chiar alternative; ca şi cum ţi-ai imagina o combinaţie între Implant pentru Refuz, Jais şi Bio, asta ca să menţionez câteva din trupele în care au activat componenţii Burning Table. Trebuie să vă zic însă că nu foarte pe gustul meu au fost reprizele de funk si progresiv, poate greu de digerat de un „stomac muzical” obişnuit cu altfel de sunete, dar cu siguranţă că mulţi alţii au apreciat şi aceste momente. Nu pot vorbi despre Bogdan Nagy  (vocal si harmonica), Levi Molnar (tobe), Czifrak Stefan (bass) şi Zsolt Szabo (chitară) fără a sublinia aspectele legate de tehnica impecabilă de interpretare, faptul că fiecare sound a fost atent studiat înainte de a ajunge la urechile noastre în cea mai bună variantă de fusion gândită de trupă şi poate că aici ar fi loc de un plus de suflet în detrimentul calculelor pe note. Dacă vreţi să ii (re)vedeţi live, pe 11 Mai vine rândul Bucureştiului, pe 12 Mai sunt la Buzău, iar pe 23 iunie Burning Table se întorc acasă, la Daos Timişoara!

Îngerul albastru al FM-ului (deţinător de puteri magice, despre care vom discuta altă dată mai multe), ar face urmatoarele:

-                          ar umple sălile de concert cu toţi adormiţii de acasă (despre rockerul de cameră puteţi citi îincărcând in bară adresa: http://punkdelux.blogspot.com/2012/02/rockerul-de-camera.html)

-                          pentru trupele de aseară ar face un mic switch de tehnică versus sentiment între Burning Table şi Mere!

O zi bună tuturor, să ne vedem la urmatorul concert!

Martisorul - intre amintirea darului suav si obligatii ale societatii romanesti

Aveam in plan sa scriu ceva deranjant pentru multi din nou...Adevarul e ca temperaturile negative, suma cheltuielilor de bloc, tristetetea din ochii trecatorilor si starea mea continua de oboseala ma ajuta sa fiu creativa in acest sens si sa scriu mai des "de rau"...
Planurile insa mi-au fost date peste cap cand am vazut in fata geamului bucatariei chiar ieri, ultima zi din februarie, cum si-au facut loc niste ghiocei-frumusei printre petele de zapada netopite inca... S-a dus naibii toata trairea mea negativa dar sincera sa fiu nici nu-mi pare rau!

Am primit apoi un martisor asa, in avans, pentru ca nu avem timp sa ne vedem pe 1 martie cu toata lumea, ocazie cu care mi-am amintit de obiceriuri si traditii din vremile copilariei....
In perioada pre-scolara primeam intotdeauna primul martisor de la tata (restul de la prietenii lui, carora le ceream martisoare cu un maxim curaj) si umblam cu el in piept pana pe 8 Martie cel putin, cand mama zicea ca e o zi deosebita pentru noi si ma dichisea in cel mai atent mod cu putinta: imi facea o freza elaborata cu zeci de codite impletite prinse cu bilute multi-color, imi vopsea unghiile in visiniu si imi alegea una din cele mai frumoase rochii, dupa care mergeam noi mandre si frumoase la prajitura si plimbare, ocolind parcul ca sa nu ne murdarim...
Incepand cu clasa I situatia s-a schimbat: martisoarele erau semn de popularitate intre copii, asa ca umblam toate fetele decorate mai-ceva ca generalii de razboi cu zeci de martisoare in piept (unele mai cereau si de la mame, ca sa nu fie mai prejos); "generaliada" asta dura tot cam o saptamana, dupa care alegeam cel mai frumos martisor si il mai putram o perioada pe post de brosa....
In perioada adolescentei desi primeam mai putine martisoare, acestea aveau alta semnificatie deja: stiam ca baietii care mi-au adus martisor considera ca sunt frumoasa si ca raspuns la aceasta purtam martisorul primit de la baiatul care-mi placea mie, chiar daca martisorul lui nu era cel mai dragut...dupa 8 martie reveneam la brosa-martisor preferata si o purtam cu mandrie pana prin aprilie...
Exact cum se spune despre copii ca sunt sinceri si nu stiu sa minta si apoi devin tineri alunecosi sau predispusi la compromisuri, exact asa e si cu martisoarele: odata cu trecerea anilor am inceput sa primesc "din obligatie" aceste simboluri ale primaverii; alegeam atunci sa port primul care stiam ca e daruit din suflet;
Imi place sa cred ca acum le primesc pe majoritatea pentru ca cei/cele ce daruiesc ma si apreciaza si cumparam impreuna cu fiul meu martisoare dedicate, doar pentru cine considera el ca merita sa primeasca....
Am citit undeva ca in zona Moldovei se daruiesc martisoare si baietilor/barbatilor, asa ca doresc sa va leg in piept la fiecare dintre voi, fete si baieti, un foarte sincer legamant alb-rosu: alb pentru puritatea din adancimea sufletelor noastre si rosu pentru pasiunea cu care daruim bucatele din noi zilnic celor ce ne inconjoara!